Lumea noastră s-a acoperit cu voaluri. Fiecare nouă zi aduce cu ea un nou voal care se adaugă peste voalurile precedente. Cu fiecare zi ce trece lumina e tot mai filtrată si imperceptibil mai slabă. Dacă lumina scade, întunericul se măreste. Fecioarele înțelepte discern aceste semne si înțeleg ca e timpul să cumpere (nu totul e gratuit) ulei suplimentar pentru lămpile lor.
Totusi, în țara Egiptului, în locurile în care locuiau copiii lui Israel era lumină. În lumea noastră e la fel. Cu fiecare zi ce trece ne apropiem de zilele de pe urmă. De zilele de obscuritate. De ignoranța care rezultă din obscuritate. Ne apropiem de noaptea în care nimeni nu mai poate lucra.
Când lumina dispare si întunericul se poate pipăi fecioarele înțelepte înțeleg că e momentul să folosească uleiul suplimentar pe care l-au pregătit pentru lămpile lor. Lumina acestora va face diferența între cei care îl slujesc pe Dumnezeu și cei care nu-L slujesc. (Maleahi 3:18)
Biblia nu este o carte de istorie, iar Vechiul Testament nu este nicidecum o carte despre trecut. Este o carte despre prezent caci în Torah nu exista timp.
Dacă ceva s-a întâmplat în Biblie înseamnă că se va îmtămpla mereu, la o alta scară, la un alt nivel căci Torah este logicielul umanității.
Faraon nu a vrut să-i lase pe evrei să plece. La început și-a împietrit singur inima iar spre final a fost judecat de Dumnezeu, găsit vinovat pentru acesată împietrire voluntară iar judecata a constat în faptul că însuși Dumnezeu i-a împietrit inima. Fără drept de apel.
Cu siguranță că faraon era o persoană educată. Cum a reușit să nu vadă adevărul? Ce anume l-a făcut să creadă în mod deliberat într-o absurditate? cum se face că n-a observat că acțiunile lui sunt pe cale să distrugă Egiptul? Cum a reușit să nu ia în seamă sfaturile consilierilor proprii care cu siguranță i-au atras atenția că acțiunile lui vor distruge țara și proprii săi cetățeni. Nici mâcar moartea întâilor născuți nu l-a scos din această nebunie de neînțeles decât pentru căteva momente. Câci nebunia s-a întors din nou și prețul plătit a fost și mai cumplit.
Dacă faraon a acționat absurd și irațional înseamnă că suntem expuși cu toții acestui „virus”. Căci dacă Torah vorbește despre acest „virus” înseamnă că acesta este printre noi, indiferent de epoca în care trăim.
Cum se face că milioane de ortodocși și catolici nu văd că religia lor încalcă flagrant porunca a doua? Se închină idolilor și au impresia că fac altceva.
Cum se face ca milioane de creștini – ortodocși, catolici și protestanți – nu observă că încalcă porunca a patra, serbând ziua de duminica în loc să serbeze sabatul?
Cum se face că întreaga creștinătate serbează niște sărbători inventate de un împărat păgân în loc să serbeze sărbătorile Domnului de care vorbește Biblia?
Cum se face că atâția oameni de bună credință cred orbește într-o minciună atât de flagrantă și evidentă încât și un copil ar identifica-o fără probleme.
Răspunsul e uimitor de simplu. Dacă vrem să fim salvați trebuie să iubim adevărul. Dragostea față de adevăr este cea care ne va feri de toate cursele pe care diavolul ni le așterne în cale. Fără dragoste față de adevăr vom cădea mereu în capcanele care ne pândesc la tot pasul. Firea noastră decăzută este predestinată să prefere minciuna adevărului, pentru că minciuna place ego-ului nostru.
Mulțumesc lui Cherie pentru că mi l-a semnalat si și lui Don Doc pentru traducerea video-ului care explică în câteva minute de ce credem că avem dreptate atunci când greșim. Fie ca ochii noștri să se deschidă și să vedem ralitatea așa cum este și nu așa cum am vrea noi să fie.
de vorbă cu mine însămi 