Doi

Publicat pe de mihaela

Mulți dintre noi avem impresia că timpul trece mai repede decât de obicei. Să fie legat de vârstă? De faptul că avem mai multe informații, mai multe preocupări? să fie tehnologia de vină? Să fie altceva?ceva care depășește, care e de neînțeles și necontrolabil?

***

Ca să poată exista viață e nevoie în principal de doar două elemente. Apă și lumină. Toate celelalte decurg din acestea. Căldura planetei e lumină de la soare, aerul există pentru că există plante si oceane, plantele au nevoie de apă și lumină, iar pământul poate găzdui viața doar dacă există apă și lumină.

Conform Genezei lumina și apa sunt singurele două elemente care vin de dincolo, din lumea lui Dumnezeu. Geneza vorbește de o lumină necreată, de lumina spirituală care exista înainte ca soarele să fie creat și nu vorbește nicăieri de creația apei. Conform bibliei, ambele existau înainte ca timpul să existe. (o lumină naturală pentru toată lumea și o lumină spirituală pentru cei care l-au întâlnit pe Dumnezeu, nașterea din nou fiind în acest context tranziția de la lumina materială la cea spirituală).

Apa și lumina sunt misterioase. Apa are memorie și e singurul lichid care atunci când îngheață își mărește volumul. Lumina există doar în mișcare, ca și cum n-ar fi aici cu noi… se comportă ca și cum ar fi doar în trecere.

Reperul absolut este lumina, timpul sau distanța nu fac altceva decât să varieze în funcție de lumină. Timpul și distanța sunt cazuri particulare.

Dumnezeu e în afara timpului, iar omul a devenit prizonierul timpului. Dar lumea noastră e o lume a dualității – deși corpul nostru e în interiorul timpului, sufletul nostru pare să fie în afara timpului, căci e imaterial. De aici senzația că deși corpul nostru îmbătrânește, sufletul nostru rămâne veșnic tânăr?

Putem fi deci în două locuri în același timp: aici pe pământ în lumea materială, si împreună cu Dumnezeu în lumea spirituală în afara timpului. Corpul nostru este aici dar spiritul este si aici și acolo în același timp.

Timpul face (curge, trece) doar ceea ce vrea lumina.

Care să fie importanța timpului? Putem să influențăm curgerea lui? E timpul ca un râu care curge constant sau are regiuni în care viteza lui variază?

23 de gânduri despre „Doi”

  1. Nu prea mai scrii. Aproape din intamplare am deschis aici….
    Viziunea ta despre timp lumina si apa, deoarece corespunde bibliei este mai romantica decat a mea (desi dupa parerea mea si a mea corespunde bibliei)
    Viziunea mea este matematica si fizica dar nu stiu dece pentru mine fizica si matematica parca fac parte din biblie.
    Matematica este textul abstract iar fizica textul explicativ verbal, dar esential logic…. … Biblia este textul pe intelesul tuturor, in limbaj textual si de suflet, deoarece spune ca Dumnezeu este lumina si a creat totul, inclusiv timpul si este normal sa fie inafara timpului daca a creat timpul….
    Lumina … as zice eu ….nu este creata…. este insasi Dumnezeu…
    Dumnezeu a creat apa si luminatorii care ar fi soarele, luna, stelele etc… Poate pare o dublura de sens dar… Dumnezeu este lumina… Eu parca as zice ca asa spune biblia…
    Iisus nu este lumina vietii ? Sensul? Esenta? Poate sufletul intr-un fel….
    Cred ca intelegi ce vreau sa spun….
    Tu spui: Ca să poată exista viață e nevoie în principal de doar două elemente. Apă și lumină. deci de Creatie si Creator… (Nu te contrazic, reformulez in cuvintele mele)

    Apreciază

    Răspunde

  2. Ce romantic pui problenele ! Eu sunt cam prozaică, matematica si fizica sunt … prazaice…. ca sa nu mai vorbim de tehnică, aparatele care imită viața…
    Admir ce spui dar nu pot sa nu cobor la nivelul meu lipsit de romantism ..Pun si eu o intrebare la care raspunde cat de romantic vrei și poți …
    Dumnezeu a dat viața la ființe (om, animale, fluturi si etc) si a pus suflet … cred eu ca asa spune biblia…in om…
    Ai putea scrie ceva despre diferenta intre viata si suflet? Si una si alta este o suflare divină… Dumnezeu a suflat peste creatia sa si… creatia a prins viață…
    Dar Dumnezeu a dat și suflet lui Adam… Eva o fi primit si ea un sufletel? Eu am senzatia ca in calitate de urmasă a Evei… am suflet…

    Apreciază

    Răspunde

  4. Aici este singurul loc unde am voie sa discut despre Dumnezeu. Sigur si aici doar in oarecare limite …
    Dar referindu-ne la suflet imi sta pe limba sa spun ca eu in calitate de urmasa a Evei am suflet Cand Dumnezeu a scos pe Eva, prima femeie din coasta lui Adam a scos si o parte din sufletul lui Adam si l-a dat femeii… Nu a impartit sufletul in doua asa cum poate unii ar crede. Nu, a dat Evei mai mult sint al curiozitatii si a lasat lui Adam mai mult simt al responsabilitatii si ascultarea, a dat Evei mai multa dragoste si simtul maternitatii lui Adam lasandu-i restul care s-a numit paternitate … I-a lasat puterea si rezistenta .. asa de multe a lasat barbatului … Sunt invidioasa….
    Cred ca asta poate fi un subiect pe care pot sa il comentez si pe Yagoo…

    Apreciază

    Răspunde

  5. dualitate… in acest context nu omul e imaginea lui Dumnezeu ci cuplul e imaginea lui Dumnezeu (un barbat si o femeie). Cu imparteala sufletului sunt de acord, chiar si cu invidia ta :), Dumnezeu nu ne-a dat totul echitabil.
    Poate de aceea oamenii incearca sa faca viata echitabila si… surpriza! cad din lac in put. Ne revoltam ca sexul este ceva cu care te nasti si vrem sa alegem. In consecinta au rezultat tot felul de aiureli care mai de care mai grotesti.

    Si asta e valabil pentru toate granitele pe care Dumnezeu ni le-a pus. Vrem mereu sa sarim gardul imaginandu-ne ca Dumnezeu a pus granitele pentru a ne limita, cand de fapt le-a pus pentru binele nostru.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  7. Timpul…. Ce interesant subiect ! Este exemplificarea sensului de :
    INFINIT si ZERO…
    In general, dacă vrei să ințelegi ce reprezintă infinitul te gândesti la timp. Pemtru mine timpul pare, și este, infinit. Nu pot să realizez ca ar fi ceva finit… Nu il pot percepe decat ca un punct, adica ca un zero… Este doar ”momentul ” in care exist dar si infinitul gandurilor mele din lumea infinită a lui Dumnezeu …
    Interesant și fără logică cum percep eu infinitul, timpul vesnic ca un punct, adică ca un zero, fara timp.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Din punct de vedere al luminii vizibile lucrurile sint așa cum le zici… dar lumina are două forme, una vizibilă, curcubeul si una invizibilă, domeniul undelor infrarosii cu lungimi de undă din ce in ce mai mari si domeniul undelor infraviolet, cu lungimi de undă din ce in ce mai mici . Dumnezeu este si dincolo de ce vedem noi… Asta presupunând ca Dumnezeu este lumina… iar Iisus lumină din lumină…

      Apreciază

      Răspunde

    2. Uite acum am vazut ca faceai trimitere la un articol al tau despre zero si infinit și abia acum l-am găsit si citit. Ce de probleme ai avut facând scoala din nou ! Eu nu gasisem ceea ce spuneai tu să caut .
      Acum după discutia noastra nouă despre curcubeu si lumină din lumina… ce multe am avea de dezbătut ! Mai scrie un articol ! (cand ai timp!)
      Eu aș ramane tot la ideea cu timpul = infinit si clipa noastra de existenta prezentul= un zero … Dar si infintul si zero sunt așa de relative !
      Iisus este prezentul dacă ne gândim la timp, iar Dumnezeu este timpul, cuprinde prezentul, trecutul si viitorul … Dar pentru tine lucrurile poate stau altfel….
      Complicată filozofia…

      Apreciază

      Răspunde

  9. Doresc să petreci în 2023 un an nou, cu sănătate și iertare de păcate, împreună cu cititorii care au bunăvoință să mai scrie cât de cât la rubrica de comentarii .
    Mia culpa: a trecut un an de când nu am mai trecut cu privirea pe aici .Very sorry!
    Sper să mai am ce să citesc și la anul care vine pe acest blog, că de apreciat ,eu zic : „jos pălăria”!

    Apreciază

    Răspunde

    2. mersi de comentariu! uite ca nici eu n-am mai trecut demult pe aici si era cat pe-aci sa nu mai stiu cum sa ma loghez, adica am uitat parola, adresa de e-mail… pana la urma m-am descurcat 🙂

      Esti in londra sau la cluj? de fapt pe unde vei fi in primavara?

      Apreciază

      Răspunde

      1. Și în Londra și în Cluj, sunt acuma – n țara mea, că m-a adoptat regina, cu toată familia.Totusi , rămas, cum se zice pe românește, cu fundu-n două luntre, plutind pe valurile vieții., vin de-acasă, merg acasă. Că oriunde mă pornesc, tot acasă mă găsesc.Insa lucrul important este malul celălalt și ținta călătoriei e tărâmu’ Împărăției celei ce ne este dată de cerescul nostru Tată.
        Vezi, regina adoptivă a trecut în neființă și acel ce-o moștenește nu se știe cât trăiește așa că moștenitorii se iau la harță ca chiorii . Însă al nostru iubit Tată ține viața nepătată fără ranchiune și boli fără stressuri și urgii până -‘n countless ( fără număr ) veșnicii pentru toți ai Săi copii.

        Apreciază

  11. Am recitit comentariile tale la articolul cu sodomiții printre noi pe care l-am scris recent pe blogul meu și gandindu-ma la ce dialog imposibil te-ai referit, am căutat să – mi amintesc ceva texte biblice care ar susține ideile cu mame surogat in vechime care ar fi născut rase de uriași prin însămânțare genetică artificială. In V. T. nu am reușit să găsesc, dar în N.T. mi-am amintit vorbele apostolului Pavel despre întrebuințarea Nefirească a femeii, pusă să „fabrice „copiii fără dragostea firească obișnuită între bărbat și femeie, pentru scopuri rele, contrare celor poruncite de Dumnezeu când a zis că cei doi vor fi un singur trup prin actul sexual firesc . Văzând ce se ” strumpfeste” prin medicina genetică actuală, ziceai că așa ceva ar fi fost posibil deja cu mult timp in urmă, la originea neamului omenesc ?

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu