Dincolo de aparente

Imparatia lui Dumnezeu nu vine intr-un mod care sa izbeasca privirea. E langa noi dar daca nu avem ochi (spirituali) nu o vedem.

Faptele sunt fapte deci vizibile cu ochiul liber. Harul sa fie atunci dupa starea inimii? adica dupa ceva intim, interior pe care doar Dumnezeu il vede? Harul sa insemne (si) ca cei mantuiti sa fie alesi pentru revelatia lui Dumnezeu dupa starea inimii lor? si nu dupa faptele lor? Un exemplu ar fi Pavel. Facea cu sinceritate ceea ce era gresit ferm convins ca ceea ce face este bine. Intentiile lui erau bune dar faptele gresite. Dumnezeu ii cunoastea insa inima. Stia ca era un aluat maleabil.

„o ramasita datorita unei alegeri, prin har” (Romani 11:5)

Si de aici rezulta un paradox. Unii oameni par rai, egoisti sau increzuti dar de fapt sunt doar traumatizati sau ignoranti. Dumnezeu vede in ascuns si rasplateste tuturor. Alti oameni par buni, altruisti si generosi dar de fapt inima lor, intimitatea gandurilor si sentimentelor le e cu totul alta. Dumnezeu vede in ascuns si nu judeca dupa aparente.

Legea este (a fost) dupa fapte iar harul este dupa starea inimii (motivatiile noastre ascunse care uneori sunt in contradictie cu faptele. Putem face fapte bune dar motivatia acestora sa fie rea precum putem face fapte rele dar motivatia acestora sa fie buna – precum Pavel). Dumnezeu care e in ascuns vede ceea ce noi nu putem vedea.

Cum il gasim pe Dumnezeu? Cautand intelepciunea. Dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere, dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu (Proverbe 2)

***

In general oamenilor le e frica de schimbare, de necunoscut.  Cand cineva se schimba exista cel putin 2 reactii. Unii sunt curiosi sa inteleaga ce a determinat schimbarea (un aluat maleabil) in timp ce altii arunca cu pietre din start inainte de a sti despre ce e vorba (un aluat nemaleabil).

Recunosc. E riscant sa intelegi ce a determinat schimbarea celuilalt caci intelegand risti sa fi si tu prins in tavalugul acesteia si sa realizezi ca ai trait degeaba pana atunci.

139 de gânduri despre „Dincolo de aparente

    1. Iosif, am ascultat de 2 ori capitolul din Zaharia si mi-am batut capul sa gasesc o legatura intre el si marturia preotului si trebuie sa marturisesc ca in ciuda bunelor mele intentii n-am gasit nicio legatura. Fie-ti mila si explica-te!

      Apreciază

  1. Nu, draga Mihaela ! Nu consider Cuvântul lui Dumezeu „bataie de joc” !
    Daca te framânta Cuvântul si ai neîntelegeri ,întreaba-ma si-ti voi raspunde, daca va voi si îngadui Domnul, iar raspunsurile si comentariile mele pe blogul tau si celelalte „casute virtuale” unde sunt acceptat, sunt scrise din iubire, dorinta de cunoastere si partasie cu voi, al Adevarului Absolut, Atemporal, Eliberator (AAAE)… 🙂
    Îmi pare rau daca te-am suparat, iar daca tu consideri ca prin cuvintele exprimate pe blogul acesta sunt ironic sau cinic, am-sa ma retrag cu scuzele de rigoare. Îti multumesc oricum, pentru primirea de pâna acum !

    Apreciază

    1. nu m-ai suparat si doar nedumerit, iar daca ai cat de cat un respect fata de mine (poate cer prea mult?) explica-mi ce ai vrut sa zici cu primele 2 comentarii de la articolul asta. dar cu cuvintele tale, caci eu, dupa cum am scris n-am vauzt nicio legatura.

      Apreciază

  2. Mi-e simplu sa cunosc si sa fac distinctie între religiosii iudei, crestini, musulmani, ocultisti si atei, si relativ, usor de distins pozitia posesorilor de bloguri fata de aceste crezuri si credinte relative, limitate lipsite de consistenta (AAAE) iar de când constientizez existenta-mi efemera, relativa, imprevizibila, am cautat raspunsuri la milioanele de întrebari ale existentei mele ca fiinta 3D rational sentimentala, iar cele mai obsedante si persistente dintre aceste nenumarate neîntelegeri si întrebari, au fost: CE ESTE VIATA ? DE CE SUNT ? CINE SUNT ? DE UNDE VIN ? ÎNCOTRO MERG ? CARE-I MISIUNEA EXISTENTEI MELE ? CINE DECIDE SOARTA EXISTENTEI MELE,(daca exista predestinare)? CINE ESTE MODELUL(OM) LA CARE SA-MI RAPORTEZ EXISTENTA ? CINE ESTE DUMNEZEUL ADEVARAT ? CÂTI DUMNEZEI EXISTA ? CUM POT CUNOASTE SI DEOSEBI BINELE DE RAU ? CE ESTE PACATUL ? CE ESTE MOARTEA SI CUM POT S-O ÎNVING ?….Iata doar câteva întrebari la care Dumnezeul meu, mi-a raspuns doar întrebându-L deschis si sincer recunoscându-I SUVERANITATEA ABSOLUTA si ascultând de GLASUL LUI, atunci când L-am înteles.
    Tot ceea ce spun parintii, preotii, profetii, predicatorii , formatorii de opinie, învatatorii, filozofii, stiinta si sfintii contemporani cu mine, sunt pareri personale relative, efemere, incerte, indiferent de pozitia si opozitia personala iar dpmdv; prezent, n-am gasit sau cunoscut un OM (în trup fizic, material, de carne) la care sa-mi raportez propria existenta cu exceptia Fiului omului, Hristos Isus, pe urmele caruia încerc de ceva vreme sa calc, în ascultare neconditionata de Dumnezeu si de Duhul Adevarului, Mângâietorul sufletelor alese …
    Multumita, draga Mihaela ? 🙂

    Apreciază

    1. Iosif, dar preotul ala nu te invata nimic din vreo religie. Era povestea lui, felul in care a ajuns sa-l intalneasca pe Isus, momentul in care s-a nascut din nou si cum a fost viata lui pe urma.

      Daca nu vrei sa inveti nimic de la nimeni e grav. Inseamna ca parerea ta despre tine e atat de buna incat nu mai ai nevoie de nimeni si de nimic. Orgoliul e un pacat.

      Apreciază

  3. Intuitie sau nu, iluzii tot imi mai fac.din cand in cand 🙂 De exemplu m-am umflat in pene ca sunt preferata cainelui. Ca doar cand ill scoteam eu la plimbare mergea frumos in lesa. Cand il scoatea sotul sau copilul tragea de lesa ca nebunul. Si ce mandra am mai fost hihihi… pana m-am prins de ce 🙂 Ca ei se plimba de parca merg la inmormantare si cainele saracu’ n-are rabdare sa se plimbe in ritmul lor (si ce-l inteleg ca nici eu n-am rabdare 🙂 ) Asa ca eu nu numai ca merg mult mai repede dar cum si asta m-a plictisit m-am apucat de alergat (spre fericirea cainelui care ma insoteste cu bucurie) Deci… inca odata praful s-a ales de iluziile mele 🙂

    Apreciază

  4. Câinii de rasa autentici, naturali, nemodificati genetic, iubesc LIBERTATEA ! Cei ce le limiteaza arealul, si libertatea de explorare nelimitata, ce-i ce-i tin pe lant si în lesa, nu le cunosc suferinta si durerea din suflet, acestor, cei mai fideli si buni prieteni ai omului, dintre toate vietuitoarele pamântului. Întotdeauna am iubit aceste fiinte superbe, mai cu seama cele de talie mare si în mod special ciobanescul german si/sau carpatin.

    Apreciază

    1. de ce crezi ca i-am cumparat telecomanda? 🙂
      al meu e mai mare decat un ciobanesc german. 🙂 E un goldendoodle (un amestec intre caniche royal si golden retriver)

      si ce ziceai mi-a amintit de-un banc. Doi tipi ingropati in zapada vad un saint-bernard cu sticluta la gat care vine sa-i salveze din avalansa si unul dintre ei zice:
      – uite-l pe cel mai bun prieten al omului!
      celalat raspunde:
      – si ce caine frumos il aduce! 🙂

      Apreciază

  5. Asta nu-i banc, e realitate obiectiva si nu-i de râs ci de plâns. 🙂 Am ajuns la concluzia ca omul (homo sapiens) si-a pierdut identitatea undeva în goana nebuna a competitiilor spre nicaieri, taindu-si craca de sub picioare, inconstient de marele dezastru al nebuniei stiintei lumii, turmentat, dezorientat de dumnezeul acestui sistem înselator, fals, amagitor al aparentelor, spoielilor stralucitoare de suprafata, lipsite de consistenta profunzimilor dimensiunii IUBIRII adevarate, vindecatoare, vii , desavârsite, atemporale si fericite.
    Personal cred ca mai este putina vreme în care usa harului lui Dumnezeu, a libertatii de exprimare a Cuvântului Adevarului, Absolut, Atemporal, eliberator se va mai putea oferi celor ce-L cauta, iar cei 7 ani de seceta si foamete ai Egiptului sunt pe punctul de a se reinstala, iar „grâul” din Canaan va fi distribuit doar din Egipt, caci, nu-i asa, istoria este ciclica repetitiva, pâna la sfârsitul hotarât de Dumnezeu ?

    Apreciază

  6. Cand eram tanara ma preocupa ideea ca am sa traiesc degeaba si acum chiar sunt convinsa ca asa este. N-am facut nimic important dar nici nu ma mai preocupa chestiunea. Fiecare face ce poate. Restul sa faca Dumnezeu ! 🙂
    Dar m-a mobilizat fraza ta de la inceput !
    Imparatia lui Dumnezeu nu vine intr-un mod care sa izbeasca privirea. E langa noi dar daca nu avem ochi (spirituali) nu o vedem.

    Am gasit intr-o carte despe Kabala Tata nostru cabalistic… cu referire la textul origianal evreesc ce spune despre imparatia lui dumnezeu…
    Mihaela si Abel pot sa spuna daca au ei aici ceva de analizat… Copiez tot ce scrie…
    :
    Kether : Mama si Tata al Cosmosulu tu creezi tot ce misca in lumina,
    Abwoon d’bashmaya (T atal nostru care esti in ceruri)
    Chockmah : Concentreaza-ti lumina in noi.
    Netqaddash shmakh (Sfinteasca-se numele tau)
    Binah : Creeaza imparatia ta de unitate acum, prin inimele noastre inflacarate si mainile dispuse sa asculte
    Teete malkutakh (Vie imparatia ta, faca-se voia ta)
    Chesed Yesod : Vointa ta unica apoi sa ationeze cu a noastra, asa ca in toata lumea, la fel in toate formele.
    Nehvwey izevyannach aykanna d’bashmaya aph b’arha (precum in cer si pep amant)
    Malkuth : Da-ne ceea ce ne este necesar in fiecare zi in paine si intelegere.
    Havian Iahma d’asunqanan yaomana (Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi)
    >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
    Mentionez ce m-a impresionat pe mine.
    !. Pentru Tatal nostru se foloseste cuvantul aproximativ de parinte care nu este tatal masculin fiind posibil si in varianta mama…. Femenin…
    2. Imparatia este creata nu vine si nici nu este vie asa cum eu in marea mea desteptaciune am considerat multi ani….
    3. Vointa ta unica sa actioneze ca a noastra… ceea ce se traduce precum in cer si pe p amant…. Mai complicat de tradus dar…. pot sa pricep oarecum si eu…

    Am desfacut o paranteza…. ACOLADA chiar…. Poate atrage atentia Mihaelei si lui Abel care pot scrie alte chestii si mai interesante despre imparatia lui Dumnezeu…
    .

    Apreciază

    1. Cherie, inteleg „paranteza” ta ca pe un nou indemn la a mai scrie cate ceva pe blogul meu… 😉
      Sper sa ma ajute Dumnezeu si anul ce vine sa fiu mai harnic… 🙂

      Textul tau („Tatal nostru” in ebraica, sau mai degraba e aramaica) face referire la anumite „componente” din diagrama „Arborele sefirotic”, acel model prin care se incearca descrierea universului si a divinitatii.

      Acum este tarziu si nu ma mai apuc sa scriu. Dar am scris deja pe larg depre aceasta aici:

      https://tatonari.wordpress.com/2017/12/21/2-din-12/#comment-376

      Nu stiu daca nimeresc linkul din prima, trebuie sa fie un comentariu din 8 ianuarie cu imaginea arborelui sefirotic.

      Vezi si comentariile mele anterioare de prin 5 si 6 ianuarie.

      Dar despre Kabbala si Sefiroturi s-ar putea scrie mult mai mult si nu ma simt eu in masura. Aia nu a fost nici macar introducerea… 😀

      Apreciază

    1. Eu am ascultat ieri, dar doar primele minute, caci intre timp a intervenit altceva si nu am mai continuat. Dar din cate am inteles, este o predica neo-protestanta clasica, care nu stiu daca imi va aduce ceva nou. Am trecut prin faza aia si de vreo 5 ani nu mai ascult astfel de predici. Totusi, mi-am propus (nu acum, ci ieri) sa il ascult pana la capat si apoi sa comentez ceva – daca o fi de comentat ceva interesant.

      Daca esti dezamagita, ce sa mai vorbesc de Cherie… Inca mai am deschis in browser pagina cu filmul recomandat pe blogul ei „Ortodoxia din imperiu in imperiu”, pe care sper sa il mai vad (in viata asta)… 😀

      Ce sa zic, speranta moare ultima 😉

      Cat despre preotul cuantic? Am vazut si eu 2 sau 3 filme de la el, dar a disparut deja de pe radarul meu. 🙂
      Pentru mine a sunat mai interesant decat predica la biserica neo-protestanta, dar nu stau sa il urmaresc, sunt alte lucruri mult mai tari 🙂

      Apreciază

      1. Mersi Abel pentru feedback.

        Recunosc, primele minute seamana a predica dar doar ele, ca pe urma vorbeste despre viata lui si despre schimbarea pe care a trait-o. Eram curioasa ce parere au despre acea transformare cei care n-au trecut prin asa ceva, caci din punctul meu de vedere e exact ceea ce am trait eu atunci cand m-am nascut din nou. (vorbesc de experienta lui de la studiul biblic)

        Apreciat de 1 persoană

      2. Am ascultat toata marturia preotului (chiar mi-am luat notite) si, cum m-am asteptat, nu mi-a atras atentia in mod deosebit vreun aspect pe care sa zic ca as dori sa il comentez. Mai interesante mi se par anumite lucruri pe care le-ai scris in articolul tau, de ex: „Imparatia lui Dumnezeu” (care nu vine sa izbeasca privirile) sau starea de „har” (ce este harul) sau despre „intelepciune, pricepere, cunostinta (de Dumnezeu)” si de ce nu si despre frica de schimbare…

        Dar, daca vrei, iti scriu totuti si parerea mea despre ce a spus preotul, desi nu stiu cat de mult o sa iti foloseasca. O sa o scriu asa tot ca marturie, ce am trait eu, si datorita acesteia mi-am facut aceasta parere:

        S-ar putea spune multe, am atatea notite, dar cel mai important lucru as zice ca ceea ceea ce a zis preotul este si ceea ce am trait eu, dar aceasta nu este o transformare, sau daca este, nu este una fundamentala, ci doar o schimbare de perspectiva. Pot sa il inteleg perfect, pentru ca am trecut si eu prin etapele acelea si chiar am avut ocazia sa am un preot ortodox in vecinatate, un om in toata firea, pe care eu un puţoi de 16 ani care tocmai citisem Biblia si vreo 3-4 carti neo-protestante incercam sa-l aduc pe „calea cea buna”. Bineinteles ca nu am reusit, dar parintele m-a ascultat cu iubire si ingaduinta, nu a reactionat la „mania mea sfanta”, intelegand ca sunt doar un adolescent care inca nu a descoperit ce anume cauta pe aceasta planeta… 🙂 Si acum imi e rusine de acea zi, si daca parintele ar mai trai, as vrea sa mai stau de vorba odata cu dânsul, asa de la OM la OM…

        Nu are rost sa comentez acum toate afirmatiile pe care mi le-am notat, ci doar sa fac o sinteza scurta.

        Ceea ce a prezentat omul de la amvon este in principiu principiul sau procedeul (programul standard) prin care se „predica Evanghelia” si se fromeaza membrii in cercurile neo-protestante. In aceeasi plasa pot cadea orice fel de oameni, de la analfabeti la intelectuali, atei, religiosi, ortodocsi sau chiar si popi, dupa cum am vazut. Iata cum functioneaza metoda:

        [–
        Am scris aici mai multe, dar renunt sa le mai public, deoarece e prea mult si nici nu as vrea sa te supar prin cele scrise
        –]

        Ceea ce nu am inteles eu in toata „marturia” asta, unde anume e relatia cu Isus? Nu poti sa depui marturie, daca nu ai fost de fata (martor). Trairea preotului (care a fost si a mea) nu a fost o transformare reala, cum am spus, ci doar acceptarea unui pachet de programe mentale cu substrat emotional (de ex. teama, mila, loalitate, etc). Intr-adevar, nu poti spune ceva, oamenii nu mai sunt la fel, cei mai multi se abtin de la „a pacatui”, traiesc cuviincios, cinstit, etc. Dar nu e acea TRANSFORMARE EVOLUTIVA, ci una bazata pe constrangere: Trebuie sa fac asa si asa, pentru ca asa si asa, ca sa nu se intample asa si asa…

        Stiu ca nu vei fi de acord si ca mintea ta va aduce o gramada de argumente sa imi dovedeasca si iti valideze setul de credinte, dar crede-ma, nu iti poti da seama ca sunt decat programe mentale pana ce nu le depasesti. Asta nu am cum sa iti explic sau sa iti dovedesc, asta vei trai la un moment dat. Atunci mai putem vorbi.

        In anii 89-90 prietenii mei incepusera sa isi cumpere televizoare color. Eu inca nu vazusem niciodata un TV color si nu aveam nici o idee cum arata o astfel de imagine. Imi doream mult sa vad si eu si tin minte ca uneori visam noaptea ca ma uit la un TV color. Dar in mod ciudat, pana si in vis imaginea era Alb-Negru. Mintea mea si imaginatie nu puteau crea deloc o imagine color, pana cand nu vazusem prima data la cineva cum arata. Asa este si cu cele scrise mai sus. Pana cand nu traiesti ALTCEVA nu vei vedea decat contextul in care esti pana la momentul respectiv.

        Apreciază

      3. Abel iti multumesc pentru comentariu, notite + timpul pe care l-ai petrecut ascultandu-l pe preot.

        Poate ca nu e atat de important ce a zis acel preot ci ceea ce el a facut, adica a dat cu piciorul la viata linistita pe care o avea pentru ca sa inceapa totul de la zero. Personal nu pot sa cred ca cineva poate face asta daca in viata lui nu s-a intamplat ceva deosebit. Inteleg ca ceea ce studiezi ti se pare extrem de interesant, ca descoperi lucruri noi si nebanuite dar de aici pana la o renuntare si o schimbare totala e un drum lung, mai ales daca nu esti genul fanatic. Pentru a renunta e necesar sa fii sigur ca ceea ce crezi e adevarat si real. E nevoie ca Dumnezeu (Isus) sa intre intr-o maniera palpabila in viata ta (nu vorbesc de cazurile in care „altcineva” intra in viata ta si devii fanatic islamist de ex, sau sectant ca si cei care s-au sinucis in grup)

        In ce ma priveste stiu ca marturia lui e adevarata pentru ca am trecut prin exact aceeasi experienta pe care a avut-o el la studiu biblic. Si crede-ma n-am fost dusa la biserica, n-am ascultat vreun pastor protestant si nici nu stiam nimic despre religie. Daca marturia lui vine sa o confirme oarecum pe a mea, adica are puncte comune inseamna ca aceeasi „forta” a intrat in vietile noastre.

        Apreciază

      4. Sunt convins ca marturia fostului preot, care are puncte comune cu experienta ta (si cu a mea), este adevarata.

        In alta ordine de idei, faptul ca omul a dat cu piciorul la viata linistita de preot, asta nu implica ca el l-a „intalnit pe Dumnezeu” sau ca „Isus a intrat in viata lui”. A avut loc cu siguranta ceva deosebit, insa aceasta deriva dintr-o IDEE noua (conceptie, ideal, etc). Sunt sute de mii de oameni care renunta la tot pentru un ideal. Cate milioane nu si-au dat viata pentru un ideal, sau au ucis alte milioane de vieti pentru o idee (ma refer acum la nemti in timpul celui de-al doilea razboi mondial). Altii s-au dedicat cu totul socialismului, sau oricarui alt ideal, fie politic, caritativ sau religios. Cati nu renunta la tot pentru a trai izolati intr-o manastire? (chiar vazusem un reportaj despre tinere femei care deveneau maicute, deoarece credeau ca asa il „intalnesc” si ii „slujesc” lui Dumnezeu?.

        Si acum poate tu sau eu, sau neo-protestantul va spune ca asa ceva e o prostie, ca „pe Dumnezeu nu il intalnesti in manastire, in pustnicie”, ci evident, „in Cuvantul Sau”. Vezi? Pentru fiecare perspectiva, idealul arata un pic diferit. Dar si in ce priveste intelegerea „Cuvantului lui Dumnezeu” exista opinii cat mai multe si mai diferite. Si fiecare iti va spune ca ACESTA” este felul corect de a-l intelege, si anume dupa felul cum l-a inteles acela…

        In paranteza [–cenzurata de mai sus–] scrisesem despre pasii (programul) dupa care se declanseaza si cum se implementeaza mecanismul de „intoarcere la Dumnezeu”. Poate era bine sa il las, dar ar fi fost prea lung. In principal, eu, tu, preotul si toti neo-protestantii am trecut prin acele etape si am dobandit ACEA perspectiva, ACEL mod de gandire. Evident, noua ni se parea super clar, logic si nu puteam crede altceva decat ca este „Harul Uimitor, Voia Divina si Perfecta pentru viata noastra”. Intr-adevar, anumite lucruri se schimba, pentru ca noi acum ne consideram „ai lui Hristos” asa ca nu mai putem trai oricum vrem. Ne rugam mai mult si pe plan duhovnicesc fiecare traieste experiente unice, care la randul lor ii confirma (mintii, ego-ului) ca programul rulat de acesta este cel corect.

        Intr-adevar, omul devine mai atent cu sine, cu ceilalti, mai orientat catre Dumnezeu (nu vorbesc acum de ipocriti si fanatici sectanti). Acele lucruri sunt benefice intrucat il ajuta pe om in dezvoltarea sa. Rugaciunea il inalta si produce chiar „minuni” in viata lui. Nu neg nimic din aceste lucruri si trairi.

        Ceea ce zic eu insa, ca toate aceste lucruri nu dovedesc deloc ca omul are o „relatie vie cu Isus”. Este doar un program mental, o logica circulara (care se auto-valideaza) cu experiente si trairi benefice. De exemplu, poti spune, „m-am rugat si m-am vindecat”. Sau „am avut credinta (incredintare) si am ramas nevatamat cu tot cu casa in mijlocul inundatiilor”. Aici este logica circulara, ca vei zice ca „Dumnezeu a fost cu tine”. Acele „minuni” enumerate mai sus nu s-au intamplat din cauza ca tu ai avut sau nu o relatie (de tip neo-protestant) cu Isus, ci datorita rugaciunii si incredintarii tale tu ai ajuns la un nivel de vibratie care sa fie capabil sa atraga „harul”, bunastarea, „binele” in viata ta. Nu are nici o legatura cu programul tau mental despre Isus sau cu acceptarea stricta a Evangheliilor. Are doar legatura cu tine, care te raportezi intr-un ANUME FEL la viata.

        Acesta este si motivul pentru care orice om, din orice colt al lumii, din orice mediu religios poate obtine aceleasi lucruri, poate trai aceleasi stari interioare si manifestari „minunate” in viata lui. 🙂

        Apreciază

      5. Ce zici tu pare perfect logic, fara nicio falie si totusi nu este asa (spun asta gandindu-ma ca biblia zice ca satan se deghizeaza in inger de lumina sau la faptul ca valoarea numerica a lui Nahash si Mashiah este exact aceeasi, adica 358. as zice aceasta asemanare poate fi discernuta doar daca inteligenta noastra e reinnoita)

        Desi totul pare asa cum zici, adica ca am fi cu totii egali in fata convingerilor noastre, totusi adevarul este unul singur si nu putem sa avem cu totii dreptate. Sa asteptam deci ziua in care voalurile vor cadea si vom sta fata in fata cu Adevarul. Sunt gata sa pariez ca va fi ziua marilor surprize. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      6. Desigur, egoul si-a dezvoltat si „mecanisme de aparare”, un fel de „program Antivirus al mintii” care spune: „Ai grija la ăsta, ca Satana se deghizeaza in inger de lumina” 😀
        (Dar despre Nachash voi scrie mai tarziu…)

        In primul rand – pentru ca mi se pare mai important decat sa te conving ca eu nu sunt „358” (cel malign) 😉 – m-am bucurat ca la nivel subconstient te-ai conectat cu gandurile mele de a scrie mai multe lucruri referitor la articolul tau, despre „Imparatia lui Dumnezeu” si despre „Lege si Har”. Si ultimul cuvant din raspunsul tau a fost chiar cel pe care incercam să il incadrez cumva in şirul mai lung de idei. Daca ai incheiat cu el, am sa incep tot cu el, nu cu ceea ce vroiam sa incep…

        SURPRIZA este elementul neasteptat, aspectul la care nimeni nu s-ar fi asteptat. Ai dreptate, la fiecare din noi o sa ii „cada faţa” cand va vedea Adevarul. Sau poate voalul de pe faţă… 🙂

        Vroind sa scriu despre „Lege si Har”, ma gandeam ca „Legea” este nu doar un set de norme si reguli (mai vechi sau mai noi, mai bune sau mai nebune) ci acea legitate definita prin cauzalitate, rigiditate, constrangere. Adica: Faci foc, iese fum… Stai in mijlocul strazii, de calca masina… Stai in soare, faci insolatie… Ai furat, ai dat in cap, te baga la pârnaie… (Aici, lucrurile nu sunt chiar atat de sigure, poate scapi, daca dai şpaga 😀 )

        Dar ce vreau sa spun, „Legea” este acel determinism de care nu ai cum sa scapi, fata de care esti obligat, care te constrange, care te „preseaza” (intr-o forma) ca sa te conformezi lui. Sa dau doua exemple biblice:

        1. Avraam si Isaac. Dumnezeu spune: „Ia-l pe fiul tau, singurul nascut, si adu-l maine jertfa”. Ce sa mai spui? Ai doua variante: Ori asculti şi (îl) executi, ori te razvratesti (şi te „bate Dumnezeu”). Vezi, este mereu aceasi lume a alternativei, a constrangerii, „Mitzrayim” adica „Suferinta in alternativa” este tot timpul în mare forţă. Şi cum o dai, tot nasol va ieşi…

        2. Iosif si fratii sai. Cand Iosif, dupa ce a ajuns şef peste Egipt, le-a bagat fratilor sâi niste „probe false” în sac (cee ce şi acum e la modă in justitia din Romania), acestia au fost la mare anaghie. Ce sa faca acum? Sa moara de foame sau sa mearga iarasi in Egipt si sa il predea pe „hoţomanul” Beniamin? Pana la urma aflam ca s-au dus, dar vedem groaza lor. Presiunea asupra lor era maxima, la fel ca si peste taica Avraam in primul exemplu. „Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.” (Gen 43:18)

        Deci cam asta este tot ce face LEGEA. Te ingradeste, te baga la colt, nu mai ai iesire. Poate ai doua alternative, dar amandoua nasoale…

        Ce a urmat in ambele cazuri? Elementul surpriza. Acesta este HARUL. Cand ceva neasteptat se intampla. Ceva la care nimeni nu s-ar fi gandit, nu s-ar fi asteptat. Pentru ca nici macar nu este din lumea aceasta, ci pur si simplu „pica din cer”. Cu alte cuvinte, ceva ce mintea noastra nu poate sa conceapa.

        Asta se va intampla si cand ni se va lua „voalul de pe fata”. 🙂

        Ai scris foarte inspirat, Mihaela!

        🙂

        Apreciază

      7. Abel, nu am timp acum dar o sa-ti raspund maine (dar cred ca o s-o iau metodic, pe rand cu cate-o idee. nu pot tine pasul cu tine dar o sa ma straduiesc 🙂 adica sunt lucruri la care trebuie sa ma gandesc inainte de a zice ceva)

        Apreciază

    2. Imparatia lui Dumnezeu nu vine intr-un mod care sa izbeasca privirea. E langa noi dar daca nu avem ochi (spirituali) nu o vedem.

      Nu e „lângă” noi, hai să citim (şi să cităm) mai exact, a spus chiar Isus:

      Nu se va zice: „Uite-o aici” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. (Luca 17:20-21)

      Şi pentru că se potriveşte, mai încă unul:

      Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta. (Romani 10:8)

      Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici o epocă (perioadă de timp, cu precădere în viitor) dar nici un loc în spaţiu (pe Pământ sau în Cosmos), nici amândouă la un loc, adică un „loc în spaţiu în viitor”… 🙂

      „Împărăţia lui Dumnezeu” este acum şi aici. POate fi experimentată când trăieşti „în prezent”, adică conştient în momentul ACUM.

      De aia nu se poate vedea, percepe, pentru că este dincolo de iureşul mental şi emoţional. Este acel „susur blând” pe care îl experimentezi când s-a terminat cu cutremurele, fulgerele, tunetele şi grindina produse de glasul vociferant al EGO-ului.

      Şi da, este înâuntru. Asta înseamnă că LA TOATĂ LUMEA. Aşa cum toţi oamenii avem inimă, ficat, plămâni, etc… tot aşa, toţi avem ceea se numeşte „Împărăţia lui Dumnezeu”… Numai că ea îşi vede de treaba ei, aşa cum inima, plămânii, ficatul îşi văd de treaba lor. În cazul acesta, noi suntem „afară din Împărăţie”.

      Dar DOAMNE FEREŢTE! Aceasta nu înseamnă că suntem „pierduţi”, sau „nemântuiţi” şi că vom „ajunge în iad”… Nu, ci doar că trăim inconsştienţi. De fapt… nu trăim cu adevărat, ci doar supravieţuim… Încercăm să ne salvăm EGOUL, Mintea, Programele, Emoţiile… Biblie spune că în felul ăsta, chiar dacă trăim, suntem morţi…

      Dă, Doamne, fiecăruia o adevărată Trezire Spirituală!

      🙂

      Apreciază

  7. Eu am scris succint în primul comentariu parerea mea, iar atât ortodoxia cuantica, cât si acest preot „raspopit” la confesiunea neoprotestanta, sunt relativi în discursurile lor, ori, pentru ca nu înteleg scriputurile, ori, pentru ca au anumite scopuri personale, în nici un caz nu marturisesc, nici unii, nici altii pe Isus Hristos venit în trup.

    Apreciază

  8. „Împărăţia” lui Dumnezeu în varianta kabbalistă

    Vreau să îţi răspund şi ţie, Cherie la subiectul deschis.
    În primul rând, îţi doresc să te faci bine cât mai repede!!! Şi eu am „prins” ceva în perioada asta, dar mi-e deja mai bine, nu era atât de grav.

    Am să mă refer acum doar la două aspecte sau subiecte din această răgăciune, respectiv de prima şi ultimă „sefiră” din aşa-numitul „Arbore Sefirotic”:

    Cum am spus mai sus, am mai scris şi la articolul „2 din 12” despre arbore, caută această imagine într-un răspuns din 8 ianuarie 2017.

    Acum voi scrie nişte lucruri noi, poate că sunt interesante pentru tine sau altcineva…

    Menţionez că aceasta nu este „deşteptăciuna” mea proprie, cele ce urmează sunt preluate din cartea „Creaţie prin Cuvânt” a evreului F. Weinreb. Dar nu sunt 100% preluate, la une lucruri mai adaug şi înţelegerea mea personală, păstrând totuşi ideile centrale.

    Să începem… Cuvântul „Tată”, este în ebraică „Av”, scris „A-B”. În cifre este „1-2”. Acesta este totodată şi un principiu, conform căruia de la „Tatăl” (care este UNU, UNICUL sau TOTUL, UNITATEA) emană ceea ce mai apoi se va manifesta sau va fi perceput ca DUALITATE. Am scris în articolul meu despre „Bereshit” despre aceste principii, „1-2” şi „1-4”, şi cum în Biblie, încă din primul capitol, vedem desfăşurată această dualitate.

    În reprezentarea arborelui Sefirotic, prima formă de „Lumină” denumită simbolic „Keter” („Coroana”) este „Voia Divină”, esenţa Creaţiei. Este, dacă vrem, aceea forţă de manifestare, principiu numit „AV” sau „Tată”. Nu pentru că a „născut” fii şi fiice, sau pe „Isus Hristos”, aceste lucruri nu au nici o treaba cu filosofia creştină sau cu comparaţii din viaţa umană. „Tată” înseamnă că ceva este într-o stare de unitate („A”=1) şi urmează să se „toarne”, să se „reverse” în dualitate („B”=2). Aceasta este tot, pur şi simplu, ca la matematică, nu filosofie…

    Observăm că imediat sub „Coroană”, adică dedesupt de „Tatăl din cer” se află două coloane, aşa cum „forţa”, energia se împarte prin două conducte către următoarele sefire numite simbolic „Chochmah” şi „Binah”. Aceştia sunt cei doi „Fii” (sau „Fiice”) ale „Tatălui”.

    Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile.. (Proverbe 3:19)

    Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui… (Ieremia 10:12)

    La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui Sunt… (Iov 12:13)

    Zi înţelepciunii: Tu eşti sora mea! Şi numeşte priceperea prietena ta… (Proverbe 7:4)

    Zilele tale Sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea Sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului… (Isaia 33:6)

    Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
    Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
    Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
    am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
    când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărîmă din pulberea lumii. (Proverbe 8:22-26)

    Vezi, se spune clar că „instrumentele” creaţiei au fost „Înţelepciunea” şi „Priceperea”. Îmi pare rău de creştini, oricât ar vrea să o întoarcă, nu scrie niciunde în V.T. că lumea a fost făcută prin Isus Hristos. Ar fi deplasat şi ridicol să forţăm textul într-atât încât să spunem că „vorbea despre Isus” dar îl numea „Înţelepciunea” pentru că era atât de deştept încât ştia să le facă pe toate… Hai să fim serioşi, nu mai suntem la grădiniţă…

    Să sărim acum celelalte Sefire prin care se canalizează Lumina Divină şi să mergem direct la cea mai de jos. Aceea este numită „Malchut” („Împărăţie”) de la „Melech” („Împărat”). Ce observăm aici, că la fel ca şi „Coroana”, „Împărăţia” nu este pe două coloane ci stă de una singură, în perfectă armonie cu „Keter”.

    ………

    Apreciază

    1. Şi acum să-l citez pe evreul Weinreb din cartea lui, în legătură cu „Împărăţia”:

      Eu nu vreau să intru în detaliu în învăţătura despre Sefirot. Aceasta este o formă de reprezentare a căii Creaţiei şi a Lumii. Originea, sefira cea mai înaltă este numită „Keter”, care înseamnă „Coroană” este Coroana lui Dumnezeu, din care emană tot ce urmează. „Keter” este Unitatea din care se formează Dualitatea şi din care vin toate celelalte Sefire. Ultima este numită „Malchut”, care înseamnă „Împărăţie”. Aceasta este lumea noastră. Căci în cele din urmă, în această lume Împărăţia va fi dată înapoi lui Dumnezeu, Coroanei. În această lume se înfăptuieşte unirea numită „Keter-Malchut”. Ca şi sefira „Keter” la început, şi sefira „Malchut” stă singură, acum la finalul desfăşurării. Şi legătura acestor două sefire ce stau câte una singură reprezintă legătura dintre UNU al originii cu UNU al finalului. Astfel evoluţia s-a reîntors iarăşi la origine, „Împărăţia” va fi din nou a lui Dumnezeu.

      După vreo 200 de pagini Weinreb dezvoltă ideea mai pe larg şi o leagă de un alt subiect pe care l-am mai prezentat când comentam o afirmaţie a „preotului cuantic”. Voi sări totuşi câteva pasaje căci sunt tare complicate, sper să se înţeleagă totuşi ideea. Este bine de studiat următoarea reprezentare pe care am făcut-o mai demult, neştiind că o voi folosi şi cu această ocazie:

      În reprezentarea sefirotică sefira „Malchut” caută unirea cu sefira superioară „Keter”. UNU de jos nu este altceva decât că omul şi lumea se pregătesc de reunirea cu sus, cu originea. Aceasta este realizată abia când UNU de jos se uneşte cu UNU de sus. Atunci este atinsă starea de armonie între ZECE de jos cu ZECE de sus, ca o oglinidire a celor două YOD-uri din litera Alef şi a celor doi heruvimi deasupra chivotului legământului.

      În Numele „10-5-6-5” („Y-H-V-H”) înseamnă că CINCI de la urmă nu mai este separat de primul CINCI, ci l-au găsit pe acel ŞASE din mijloc ca să-i lege şi astfel Numele (Domnului) 10-5-6-5 este iarăşi „sfinţit” („întregit”)…

      Această reunire a celor doi CINCI este unirea în această lume şi acesta este sensul acestei lumi. Este unirea tuturor opusurilor, a tututor contradicţiilor şi contrastelor…

      Creaţia este calea de la UNU înainte de Creaţie, prin DOI din Creaţie către UNU al finalului, iar acest UNU stă din nou faţă în faţă cu acel UNU înainte de Creaţie. Abia atunci Numele poate deveni „întreg” („sfinţit”).

      Numele „10-5-6-5” descrie exact acest lucru. Starea înainte de Creaţie este Alef, reflectarea celor două Yoduri („Y”=10). Creaţia înseamnă să creezi cei doi de CINCI care prin reunificare readuc echilibru şi armonie primului ZECE care şi-a pierdut aceste calităţi şi propria reflexie, odată cu crearea celor doi de CINCI. Primul ZECE, odată cu pierderea armoniei, a mers şi el în „exil” pentru ca să şi-o recăştige prin reunirea celor doi de CINCI.

      Asta pentru că a întrebat Cherie, poate că după asta îi trece cheful de studiat Kabbalah… 🙂

      Am spus eu în altă parte că acum există şi „scurtături”, nu mai e nevoie să te lupţi zeci de ani cu toată materia asta. Mai ales dacă nu eşti evreu… 🙂

      Apreciază

      1. Recunosc ca mi-a cam trecut cheful de studiat kabala mai de mult… Acum citesc asa ca si cum as studia ecuatiile campului unic cu care se omoara matematecienii si fizicienii… si pe care oricat as avea pretentia ca ar trebui sa le inteleg macar, nu prea le inteleg … (caci niciodata nu ajung sa inteleg de unde s-a pornit) asa cum si mutitudinea de termeni evreesti folositi de Kabala ma zapaceste si trecand peste unul apoi peste altul nu mai inteleg de unde s-a pornit …. asa ca in final…. ma uit admirativ….la scurtaturi … greu de inghitit …. Atat…. 🙂
        Dar asa… am un aer de studiu inteligent…. desi constat ca imi scapa aproape tot, nu doar ceva….
        Am cateva nedumeriri din trecutul tineretii mele cu intrebari cheie pe care din cand in cand ma trezesc ca le pun…. 🙂 🙂 🙂

        Apreciază

  9. Kabbalah lucrului „bine făcut”
    Dedicat în special pentru Mihaela (care se teme de Nachash?) 😉

    Dacă tot ne apucăm de vorbit despre Şarpe, atunci să fie „bine vorbit”… 😀

    Citez din sursa mea de inspiraţie, evreul F. Weinreb:

    „Şarpe” este în ebraică „Nachash”, scris Nun-Chet-Shin, adică 50-8-300.

    Cuvântul pentru „Cădere” este „Nophal”, scris Nun-Peh-Lamed, adică 50-80-30.

    Din structura 5-8-3 ne dăm seama că există o relaţie între „Şarpe” şi „Cădere”. A „cădea” înseamnă a veni de pe un plan mai înalt şi a ajunge pe unul mai jos.

    Cuvântul pentru acea parte a sufletului care este văzută ca cel animalic (ceea ce au şi animalele, comun cu oamenii), cel mai apropiat de corp, care se manifestă odată cu corpul, se numeşte „Nephesh”, scris Nun-Peh-Shin, adică 50-80-300. Iarăşi aceeaşi structură, aceeaşi esenţă. Acest „Nephesh” este văzut ca latura corporală a sufletului, care este legată de de insticte şi de simţirile corpului, spre deosebire de ceea ce putem numi „Sufletul Divin” în om. Acela se numeşte „Neshamah” iar acel cuvânt are o cu totul altă structură.

    Aşadar, ce am văzut până acum este legătura între „Şarpe” (50-8-300), „Cădere” (50-80-30) şi „Sufletul animalic” (50-80-300).

    Structura dată exemplu (5-8-3) poate să apară şi într-o altă ordine. Uneori putem observa o anumită legătură, alteori nu, ceea ce nu înseamnă că aceasta nu poate exista.

    Aşa este de exemplu cu termenul pentru „Viţă” (de vie) care apare des în Biblie, „Gephen”, scris Gimel-Peh-Nun (3-80-50). Aici structura 5-8-3 apare invers. Legătura consta în aceea că cineva poate oricând „cădea” în beţia produsă de vin.

    …în alt loc mai spune:

    Omul va trebui să-i strivească acestei lumi capul, de îndată ce aceasta şi-l va ridica. În caz contrar, acel cap îl va muşca de acel picior cu care omul stă pe această lume și el va pieri.

    Şarpele va trebui să se târască pe burtă, fără picioare, exprimând ceea ce este: cercul, rotundul în care te poţi bloca (cerc vicios), crezând că este ceva infinit, dar de fapt este un cerc finit.

    „Burta” este „Gachon”, scris Gimel-Chet-Nun, adică 3-8-50. Acest cuvânt are aceleaşi componente ca şi Şarpele „Nachasch” (50-8-300), doar că într-o altă ordine.

    Mai am două pasaje, care sunt decisive, dar sunt mai lungi şi vreau să îţi las timp să studiezi cele enumerate până acum…

    …….

    Apreciază

  10. Mai intai despre imparatia cerurilor

    „Nu se va zice: „Uite-o aici” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:20-21)

    zici ca imparatia lui Dumnezeu e in noi si aparent asa zice textul. Totusi am remarcat o anomalie. Fraza incepe cu un viitor (se va zice si nu zicem acum) si in rest totul e la prezent. Din punctul meu de vedere asta inseamna ca imparatia lui Dumnezeu va veni inauntrul nostru doar in momentul in care ne vom naste din nou, fapt confirmat de multe alte versete:

    „De atunci* încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă** , căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

    (Matei 4:17)

    El zicea: „S-a* împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape** . Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)

    „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne* , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.”

    Nu se vorbeste decat de ascultare de Dumenzeu pentru a o atinge. Sunt curioasa de drumul pe care-l propui tu pentru a atinge imparatia lui Dumnezeu. Care sunt pasii pe care i-ai urmat?

    Apreciază

    1. Eu Sunt Alef-Tav, Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.

      Chestia cu „la timpuul” viitor este un chitibus neesential si care nu contrazice cele spuse de mine mai sus…

      Ai citit ce am scris eu? „Imparatia lui Dumnezeu este ACUM si AICI”. Daca o plasam in viitor, suntem afara din ea.

      La Dumnezeu nu exita „trecut, prezent si viitor”, ci doar TIMPUL PREZENT!. Prin urmare, si „Imparatia Sa” are aceleasi proprietati. Timpul nu exista decat in dimensiunea noastra (limitata). Nu trebuie sa iti explic ca Y-H-V-H inseamna „EL/EA este A FI”, aceasta inseemna Ye-Hovah, EL/EA este SINELE, PREZENTUL, PREZENTA.

      Imi pare rau, dar in Evanghelie scrie ca „Impraratia ESTE inauntrul nostru” (la timpul prezent!). Asa cum inima, plamanii, stomacul SUNT inauntrul nostru.

      Ea nu „vine” deci in noi, doar noi „intram” in ea. Pentru ca este o stare ce constiinta, nu un loc, un timp, nici macar un program mental de natura religioasa.
      Noua ni se pare ca ea „vine” intr-un anumit moment al timpului, pentru ca noi suntem limitati ca sa percepem doar evenimente temporale.

      Si ADN-ul ESTE inauntrul nostru, al fiecarei celule. Si ERA acolo din toate timpurile. Dar doar la un ANUMIT TIMP omul a devenit CONSTIENT de ceea ce ERA inauntru si l-a „decodat” si asa s-a nascut „Genetica”

      ––––––––

      Doi: Cu privire la intrebarea cine intra in Imparatie, ai citat: „Cel ce face voia lui Dumnezeu”. Cum poti sa spui atunci ca „nu se vorbeste decat de ascultare”? Daca nu e cu suparare, rog un pic mai multa precizie cand e vorba de scriptura. Nu scrie deloc sa asculti, ci sa implinesti o „voie”, dar nici macar nu se face o definitie ce inseamna aceasta „voie”…

      ––––––––

      Trei: Urmez exact pasii descrisi in Evanghelie: „Pocaiti-va”. Despre asta am scris si scriu mereu, intrucat inseamna „Teshuvah” adica reintoarcere la unitate, la starea de UNU, la depasirea Dualitatii.

      Instaurarea „Imparatiei” este acea unire „Keter-Malchut” despre care vorbeste Weinreb, cand „VOIA DIVINA din Ceruri” se face „SI PE PAMANT”, adica in dimensiunea in care traim noi, denumita MALCHUT. Cand constiinta UMANITATII MALCHUT va creste, comstiinta CHRISTICA KETER se diminueaza pentru a facilita tranzitia noastra interdimensionala.

      Nu iti pot face o lista de pasi pe care sa ii faci pentru a „intra in Imparatie”, asa cum se face o lista de cumparaturi. Aceasta difera de la om la om. „Imparatia” nu este un set de programe, nu este constrangere, ci libertate deplona. Kabbalah iti ofera doar principiile, nu iti spune sa faci aia si aialalta, pentru a obtine nu stiu ce….

      Apreciază

      1. Abel nu stiu daca are rost sa raspund pentru ca as vrea ca dialogul nostru sa ramana placut.

        Vrem nu vrem suntem de acord sau nu Dumnezeu ne-a ingradit in aceasta lume a dualitatii (la inceput l-a facut doar pe Adam dar apoi dupa ce s-a mai gandit a creat-o si pe Eva tocmai pentru ca aceasta lipsa a dualitatii (Adam nu avea pereche precum animalele) sa nu cumva sa-l faca pe om sa se considere dumnezeu)

        Dumnezeu a pus un gard in jurul nostru: moartea, timpul, suferinta, munca obtinuta cu sudoare, statul natiune, 2 sexe, limbi diferite si nevoia de cunoastere. Omul face totul ca sa arunce in aer aceasta ingradire dar nu reuseste. Eu n-am de gand sa incerc sa sar gardul 🙂 in primul rand din respect fata de voia Lui iar apoi din increderea ca daca fac asta El insusi la un moment dat imi va revela ce e dincolo de gard. Asta inseamna credinta fara de care e cu neputinta sa-i fim placuti.

        Apreciază

  11. Despre preotul despre care dorea Mihaela….sa comentam…..
    Am ascultat si eu ce spune preotul convertit la pocaiti.
    Am ascultat pana la problema LEGAMNATULUI cu Dumnezeu (sau in continuare ceea ce nu prea inteleg deloc o incalceala a unui legamant cu reprezentantul lui Dumnezeu pe p amant, fiul sau, Iisus…) Problema legamantului nu mi se pare acceptabila. Asa ca evreii spun si eu ca déjà am un legamant cu Dumnezeu prin insasi viata mea…. Dece trebuie alt legamant cu Dumnezeu ? Un jug in plus sau niste avantaje contractuale dubioase? Dece sa cauti iluzia unor drepturi asociate acestui legamant pe care il semnezi ca si cum ti-ai vinde sufletul ? Cui sa iti vinzi sufletul ? Lui Iisus reprezentantul lui Dumnezeu ? Eu care am o experienta cam dubioasa cu acest fel de legamant si mi se pare … o incercare de cumparare – vanzare …. o pacaleala urata, o afacere omeneasca mercantila… si nu mi-a placut ideea … Si ce entuziasmat este acest Cristi Florea… Poate eu sunt afectata de gandurile mele in legatura cu un legamant incheiat din dorinta de a ma desprinde de Dumnezeu care nu imi dadea ce vreau eu, care ma pacalea …. Dar alt legamant aiurea in care sa cer si sa prinmesc ce vreau nu as mai putea face. Chiar enervant pare popa asta raspopit….
    Nu imi place … O fi sincer dar… fiecare cu sufletul si credinta sa ….
    Am impresia ca habar nu a avut de ce este ortodoxia… Unul care a trecut prin teologie ca gasca prin apa….Poate si credinta ortodoxa nu o fi chiar cea mai buna credinta dar nici acest popa raspopit nu mi-a placut….

    Apreciază

  12. Ma petit chèri. Noul Legamânt, (botezul adultului) nu este „aiurea”. Este o marturisire a credintei (verbala, vocala, sonora, personala) a constientizarii naturii imperfecte a sinelui omului adamic, nascut fizic din carne imperfecta, nedesavârsita a parintilor firesti, o constientizare si recunoastere publica, fara prejudecati si jena, fata de martorii vazuti (oameni) si nevazuti, (ingeri) ai propriei perceptii spirituale, a acceptarii schimbarii paradigmei perceptiei simturilor primare firesti, relative, imprevizibile, moarte, într-o noua perspectiva prezentata de Dumnezeu prin Fiul Sau & Fiul omului Isus Hristos, *SINGURA* Cale, Adevar si Viata care duce din Egipt prin mare si pustiu, pâna dincolo de Iordanul spiritual, Canaanul ceresc, unde abia începe lupta cu uriasii din vechime bastinasi locuitori ai Canaanului pamântesc. Abia dupa învingerea tuturor acestor uriasi puternici, popoare si cetati întarite, fara sa ne lasam asimilati si sa facem pact cu ele, într-o ascultare continua, neconditionata de Cuvântul Tatalui nostru, vom gasi odihna, pacea si fericirea vesnica, domnind si împaratind împreuna cu toti sfintii Tatalui ceresc, timp de 1000 de ani cu Fiul Întâi nascut din EL, în Împaratia data Lui si tuturor celor ce L-au urmat, ca arvuna a meritului de a-Si fi sacrificat propriul trup, din dragoste neconditionata, sacrificatoare, fara prejudecati de Tatal Lui si de creatia Sa paradoxala, miraculoasa, incomprehensibila si minunata, în ASCULTARE si SPUNERE pâna la mormânt si dincolo de Locuinta mortilor, atemporal…

    Apreciază

    1. Deci crestinismul, dupa parerea ta, impune o „credinta” in totala imperfectiune a omului adamic?

      Mi se pare o negativitate fara margini, dar sa trecem peste…

      Atunci, cum facem sa ne batem cu uriasii astia canaaniti si sa ii biruim, daca suntem vai s’amar de noi? Eu inteleg ca se spune: „Cu Isus Hristos…” dar mai concret, care sunt pasii care trebuie urmati pentru ca sa ajungem in final sa ne contopim in Imparatia lui Dumnezeu cea paradoxala, incomprehensibila, absoluta, atemporala, etc…?

      Apreciază

      1. „Uriasii” sunt toate tentatiile si dorintele puternice a inimii carnale, firesti, adamice, netaiate împrejur, „…nespus de înselatoare si deznadajduit de rea..” care a fost, este si ramâne inamicul omului Nr.1. al gândirii logice,rationale, si care are o putere mult mai mare asupra firii adamice decât ratiunea, iar nenascuti din apa si Spirit , neacceptând „rastignirea” EGO-ului personal mostenit genetic de la parinti, nu vom putea birui aceste tentatii mediatizate de „sarpele cel vechi” prin mass media, pe toate canalele, sursele si resursele tehnologiei de vârf, amagind, si înselând turmele lipsite de ADEVARUL, *UNIC* AUTENTIC, ABSOLUT, ELIBERATOR…Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat în Fiul omului, Hristos, Întâiul nascut din Dumnezeu Tatal ceresc…

        Apreciază

      2. Sunt perfect de acord cu tine, Iosife, dar ce vreau eu sa stiu acum concret, este cum isi invinge omul „nascut din nou” acest EGO personal si cum biruieste trntatile si dorintele puternice carnale de care ai amintit?

        Apreciază

      3. nu ma pot abtine, sa ma ierte Iosif ca raspund in numele lui.
        un fragment din articolul de aici: https://mihaivasilescublog.ro/2018/01/30/pacatosilor-pocaiti/

        Înainte să vă apucați de lecturat (să dea dracu’ să nu le citiți pe toate că jar mâncați), atât mai voiam să vă spun, băbăieți, voi realizați că există oameni pe lumea asta care chiar cred căcaturile astea?

        Ah, încă ceva. După ce-am citit toată lista (cu pacate) (toată, da?), am realizat că dacă e să te iei după habotnici practic singura ta șansă să nu păcătuiești este să te naști și să trăiești toată viața într-o cameră fără uși, fără geamuri, fără nimic. Deși, nici așa nu știu ce să zic, pentru că la un moment dat tot vei fi tentat să faci o labă. Și-n momentul ăla, ai pus-o, te duci direct în iad. Gizăs fucking craist!

        Apreciat de 1 persoană

      4. Traind, *IUBIND*, gândind, actionând, asemeni Fiului lui Dumnezeu, Hristosul, cu frica si cutremur, în ASCULTARE si supunere neconditionata, fata de Dumnezeu Tatal, pâna la sfârsit…

        Apreciază

      5. 🙂 ala-i unul din blogurile mele preferate. (sigur, nu-s de acord chiar cu tot ce scrie dar in majoritate sunt de acord. si imi place ca tipul nu e ipocrit si in plus e si politicos – raspunde la comentarii, politete pe care n-o intalnesti la blogherii crestini)

        Apreciază

      1. Pentru ca dpmdv. Dumnezeu *ESTE DRAGOSTE*, iar, doar cei ce iubesc cu ADEVARAT, sacrificator, necinditionat, fara prejudecati,, pot sa simta FOCUL *SPIRITULUI SFÂNT* mistuitor, launtric, devorator al Sufletului VIU,al acestei paradoxale, forme rational-sentimentale, facute dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si care a fost facuta pentru a trai si activa în raport cu VOIA SA, caci Din EL, prin EL si pentru EL sunt toate lucrurile perceptibile…

        Apreciază

  13. Nu am vrut sa sune chiar asa cun a rezultat, textul cu legamantul „aiurea”.
    Ma refeream la ceva din viata mea. Eu pe la 13-14 ani am facut un legamant aiurea, din proprie initiativa, dezamagita de relatia mea cu Dumnezeu Ma refeream la acel legamant.Nici macar nu imi amintesc precis ce scriam acolo si gandindu-ma la problema mea personala am cam exagerat cu exprimarea.
    Sigur fiecare face ce legamant vrea cu cine vrea si asa am facut eu…. .
    Din cate stiu legamantul personalizat la crestini se face prin botez iar la musulmanii si evreii prin circumciziune si doar la barbati…Acum ce interpretari dau oamenii in functie de confesiune acestui legamant mie mi se pare ca este treaba lor ….dar am gresit amestecand un legamant personal copilarros cu ceva serios.
    Mie, insa, preotul raspopit mi s-a parut ca habar nu are de legamantul personal ortodox prin botez…si nu mi- a placut .

    Apreciază

    1. Programul de „cnvertire la credinta” este unul deosebit de simplist, dar totusi efectiv. Cum am scris (sau am vrut sa scriu?), poate capta oameni din toate paturile sociale, de la doctrori, ingineri, presedinti, preoti pana la un simplu taran sau spalator de farfurii. In general, toti acesti oameni sunt fie dezinformati, fie inca imaturi spiritual (probabil cele doua vin impreuna).

      Sunt insa curios, cum de un copil de 13-14 ani se gandea la „relatia sa cu Dumnezeu”? Ma gandesc ca la vârsta aceea majoritatea copiilor au alte perceptii si preocupari…

      Bine, nu ma mir acuma, pentru ca si eu cam la vârsta aceea eram interesat mai mult de „lumea de dincolo” si de pe la 15 ani, citisem Biblia si eram mult mai interesat de „evanghelizari” decat de fete… 🙂

      Uite asa, nematurizat fiind, si nici de la parinti neprimind o educatie si directie religioasa sau spirituala, m-am deschis catre toti asa zisii „oamenii lui Dumnezeu” care toti ca eu sa „primesc viata eterna”… 😀 HAHAHA, ce gluma, dar asta e, daca esti naiv…. 😀

      Apreciază

      1. Abel… ai dreptate ca la 13-14 ani eu cel putin am fost foarte personalizata… de fapt secretoasa si needucata. Cred ca imi era mai frica de mama decat de Dumnezeu asa ca atunci cand mama m-a prins cu un legamant secret si mi l-a confiscat eu nu am mai intrebat ce a facut cu el ci am fost multumita ca nu m-a luat ea la intrebari. Despre educatie religioasa… la mine in familie nu se discuta decat in .contradictie si gluma si oarecum ceva mai sentimental – serios cu bunica….
        Nu cred ca exista multi oameni cu educatie corecta din tinerete.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Mda… Cred ca si lui Dumnezeu Insusi ii e frica de Maica Domnului 🙂

        Si eu am fost (si cred ca voi ramane) mereu secretos, dar si interesat de secrete. De aia mi-am si bagat nasul in Biblie si religie…

        Apreciază

  14. „Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Si cine Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu am venit ca sa fiu o lumina în lume, pentru ca oricine crede în Mine sa nu ramâna în întuneric. Daca aude cineve cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu îl judec, caci Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa mântuiesc lumea.
    Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. Caci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatal, cate M-a trimis, El Însusi Mi-a poruncit ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun asa cum Mi le-a spus Tatal.”
    Fiti binecuvântati, dragi „copilasi”, surori si frati ! 🙂 )

    Apreciază

  15. De acord cu tine Iosife ! Dar pentru a crede in cuvantul lui iisus si a urma ceea ce cere el nu trebuie sa ma botez din nou. Evreii si musuklmanii fac circucumciziunea la 8 zile noi crestinii (mai vechi) facem botezul de la cateva zile la cateva luni.. De fapt botezul este unlegamant facut in numele celui botezat asa cum este datina la evrei. Se adauga un

    Apreciază

  16. A\plecat mailul… Voiam sa spun ca se adauga nulele celui botezat la poprul sau de crestini sau evrei sau musulmani, etc…
    Dar gata cu discutiile fara rost ca nu te contrazic… Doar spun ce am inteles eu din Teologia crestina… Poate nu am inteles bine si popa raspopit are dreptate.

    Apreciază

  17. Dincolo de religile lumii instituite de oameni sireti, cu interese personale sau de grup, popiti sau raspopiti, Hristos le spune ucenicilor Sai urmatoarele:
    „Apoi le-a zis: ” Duceti-va în toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si SE VA boteza (în cunostinta de cauza, marturisind el însusi verbal,fata de martori, fara jena asumându-si responsabilitatea gestului, nu botezat de altii la câteva saptamâni sau luni dupa nasterea fireasca, inconstient, iresponsabil, imatur ) va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.”
    O seara binecuvântata cu liniste si pace sufleteasca, ma chèrie !

    Apreciază

  18. Dupa discutia de ieri am realizat ceva interesant si anume ca nu e ceva iesit din comun faptul ca ma simt mai bine printre unii atei decat printre majoritatea crestinilor. La urma urmei pana si Isus si-a ales ucenici si dintre cei rau vazuti de catre elitele religioase, a stat la masa cu vamesii si cu pacatosii iar cei care au crezut in cuvintele lui au fost cu precadere curvele si pacatosii. (Şi Isus le-a zis: „Adevărat* vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.)

    In ce ma priveste mai multa ipocrizie decat in lumea religioasa n-am vazut nicaieri, ceea ce m-a facut sa apreciez mai degraba un ateu sincer decat un crestin ipocrit. Iar asta ma duce cu gandul la cuvintele din apocalipsa 3:15-16 – adica crestinii sunt in majoritatea lor caldicei si din cauza asta nu mai pot fi schimbati (daca esti rece stii ca ai nevoie de caldura, daca esti caldicel te multumesti cu ce ai, ca doar e mai comod sa nu faci niciun efort)

    Crestinii au impresia ca sunt „obligati” sa fie draguti si sa iubeasca pr toata lumea si sub masca asta ascund o gramada de pacate. Daca poarta masca de persoana draguta e greu de identificat un om ipocrit, increzut si care se uita de sus la ceilalti. Aparenta de om dragut e un camuflaj perfect. Daca le zici ceva tu esti cel care devii rau si aratat cu degetul. E greu sa demasti aceasta „amabilitate” prefacuta.

    si tocmai am mai ascultat o explicatie despre pilda cu Lazar si bogatul si spre surprinderea mea concluzia bate tot inspre ceea ce ziceam mai sus. (adica ca sunt multi care ocupa functii importante dar ca locul lor n-ar fi acolo, multi au privilegii nemeritate iar cei care ar merita sa aiba privilegii sunt cei saraci precum Lazar (numele lui in ebraica ar fi ElAzar si el ar fi trebuit sa fie sacrificatorul iar cel bogat era imbracat in haine de in si purpura deci aceasta si-a insusit ceea ce de drept ii apartinea luii El Azar)

    Apreciat de 1 persoană

    1. Foarte interesant ce scrii, Mihaela. Eu chiar ma pregateam, in discutia mea de ieri cu Iosif, sa abordez problema ipocriziei la crestini (ca inca nu am avut ocazia sa intalnesc religiosi ne-crestini).

      Logica mea era urmatoarea: Faptul ca exista ATAT DE MULTI ipocriti sau „falsi crestini” (nu stiu ce termen sa folosesc), nu consta in faptul ca acestia sunt mai „nemernici” (decat cei ne-religiosi). Ei sunt tot asa oameni ca toti ceilalti si dorinta lor cu siguranta nu e aia de a fi ipocriti. Trebuie atunci ca „programul” acestor oameni sa nu fie intru-totul perfect, fapt pentru care mai da si rateuri… 🙂

      Cred ca crestinii (majoritatea, nu toti) traiesc mai mult in constrangere (probabil mai mult decat cei din alte religii), adica asa cum ai scris, simtindu-se obligati sa para oameni buni si iubitori. Exact, ei se chinunie sa afiseze o masca de om bun, asta pe langa celalalte masti pe care si asa orice om le poarta. Problema e ca acesti oameni care doar au acceptat (aproape mecanic) acel program de „convertire la credinta” (nu zic acum ca ar fi bun sau nu programul), dar ei nu fac mai nimic pentru a deveni oameni mai buni, iubitori, ca sa onoreze titlul de „crestin” pe care il poarta. Si asta era ceea ce vroiam eu sa aflu de la Iosif, ce anume trebuie facut, intrucat programul „pocainta” il cunosc deja pe de rost de 30 ani, dar ii lipsesc tocmai elementele fundamentale de transformare si reinnoire cu exemple concrete. Si asa ca mine, multi altii nu cunosc aceste lucruri, sau poate ca le cunosc, dar nu le aplica, sau daca le aplica, totusi nu le iese… Si aici intervine dilema constrangerii: „Acum eu sunt crestin, ma declar asa, am facut legamant, am parasit lumea si poftele ei, toata lumea a vazut sau a auzit… Deci trebuie sa manifest viata lui Isus Hristos, TREBUIE sa traiesc intr-un anume fel….” Si pasii cu siguranta nu pot fi cei enumerati a de Vasilescu, sa nu comiti cele 178 pacate…

      Aici e buba, ca desi omul crestin crede ca el e LIBER (in Hristos), totusi traieste in constrangere, intrucat tot nu scapa de acel „TREBUIE”. Si intr-un fel sau altul, crestinul tot nu reuseste sa atinga standardul pe care si-l propune, dar inca mai crede si mai spera in el, in timp ce e obligat sa poarta in continuare masca. E o adevarata drama in inima lui care poate lua cele mai diferite forme. Unii devin „caldicei” sau formali, poate „se leapada” cu totul de credinta (dar macar sunt sinceri in asta), altii devin acei ipocriti cu Biblia in mana si zambetul (ranjetul?) lor pe fata, in timp ce altii nu fac fata presiunii si dezvolta afectiuni psihice…

      Apreciat de 1 persoană

      1. Din punctul meu de vedere crestin e un termen generic care vrea sa includa sub umbrela lui cat mai multi oameni. Care ii baga in aceeasi oala pe toti cei care au fost botezati de mici copii (fara voia lor), pe cei care s-au nascut in familii in care parintii au fost botezati de mici (tot fara voia lor) etc. si treptat s-a transformat intr-o traditie a carei inceput nu intereseaza pe nimeni dar pe care toti o urmeaza fara sa stie de ce, fara sa-si puna intrebari si fara sa le treaca prin cap ca ar putea sa schimbe ceva. Oamenilor le este frica sa gandeasca si sa schimbe ceva. Prefera sa mearga pe cararile batatorite avand impresia ca daca au mers pe ele generatii intregi sunt securitare.

        Biblia spune sa mergem in toata lumea sa facem ucenici (discipoli) si nu crestini. Un ucenic este un om care s-a nascut din nou pentru ca l-a intalnit pe Isus. Este un om care dintr-o data vede starea in care era inainte si stie ca a fost iertat. Coplesit de aceasta iertare nemeritata incearca sa-si armonizeze viata cu valorile pe care biblia i le cere. Nu e un om perfect, mai face cate-o eroare dar drumul lui merge inainte. E un om care respecta Legea tocmai pentru ca e salvat. Nu o face nici de frica ci efectiv din recunostinta, dragoste, respect fata de cel care l-a salvat. Iar a face ceea ce e corect devine o bucurie nicidecum o constringere (e bucuria ca i-ai facut placere celui care te-a salvat – chiar daca pare cam pretentios ce spun. Nu o faci ca sa primesti ceva, caci deja ai primit totul gratuit ci o faci tocmai pentru ca ai primit totul)

        Iar din momentul asta stii ca pasii ce-i ai de facut sunt deja pregatiti dinainte pentru tine si ca tu nu ai absolut nimic de facut (ai vazut ca Isus spune ca El nu poate face nimic de la sine, caci Tatal Lui este cel care face) Totul devine simplu, e ca si cum te-ai fi inscris pe o orbita si curentul te poarta exact acolo unde trebuie sa ajungi. Nu poti sa-ti castigi viata decat daca o pierzi abandonand-o. Dar e tare greu s-o abandonezi si e nevoie de timp, de suferinte de incercari..

        Cu alte cuvinte, cat timp te increzi in tine, intr-o religie, in faptele tale bune, intr-o lista de pacate, in constrangeri si interdictii nu faci decat sa cosmetizezi omul cel vechi care trebuie sa moara. Omul cel vechi trebuie lasat sa moara (si e tare dureros) pentru ca omul cel nou sa-i poata lua locul. (ai vazut ca termenul a crea „bara” e folosit doar atunci cand Dumnezeu creaza ceva din nimic, de fapt nu din nimic ci din El insusi, e folosit intr-un psalm in care David ii cere sa creeze in el o inima noua. Inima noua e de fapt nasterea din nou, Dumnezeu i-a creat (bara) o noua inima fara sa o schimbe sau s-o modeleze pe cea veche.

        Apreciază

      2. mai voiam sa spun ca un om care e religios asa cum l-ai descris tu trebuie sa treaca prin etapa de ateism intainte de a-l intalni pe Dumenzeu. Cred ca e nevoie de sinceritate.. Daca cauti adevarul il gasesti pe Dumnezeu, daca te complaci in niste reguli inseamna ca nu cauti adevarul si nu vei gasi decat niste constrangeri si o lista de pacate

        ps. nu stiu exact la ce crestini sa ma refer – ca ar putea fi si cei din bisericile evanghelice dar si cei din bisericile ortodoxe care nu stiu absolut nimic despre religie si biserica, dar isi zic crestini ortodocsi pentru ca au fost botezati cand au fost mici. Dar robabil ca e acelasi lucru, difera doar biserica in care s-au nascut (nu ma refer aici la cei care cred cu adevarat)

        Apreciază

    1. Ce dragut! Oierului i-a trecut suparatea… Am citit ce a scris el… nu toata predica caci predicile oierului sunt asa de lungi incat cred ca nici el nu le citeste in totalitate ci doar pe sarite…”il rog sa nu se supere de gluma mea.”…
      Am citit insa si am remarcat: Cum sa spui ? : „Marea Taină a lui Dumnezeu este un secret. El a păstrat-o ascunsă şi nimeni nu a ştiut nimic despre ea. ”
      Ori taina ori secret… cam acolo este…i
      Apoi a lamurit ca Hristos este Taina dezvaluita dar… asa, in repezeala… pare cam „la repezeala”…!
      Ii urez BINE AI APARUT ! oierului….Si l-as ruga sa posteze mai scurt ca eu de exemplu uit inceputul cand ajung la sfarsit
      Mentionez ca am citit cantatrea cantarilor si imi place !

      Apreciază

    2. Nu pot si nu vreau sa înteleg de ce fratii lui Iosif au fost frustrati, invidiosi si gelosi pâna la a savârsi crima din cauza alegerii tatalui sau Iacov, care pentru mine pare normala, fireasca, tinând cont de iubirea mare ce o nutrea pentru Rahela…apoi, cu mii de ani în urma Cain, mai salbatic si lipsit de rationament si sentimente fratesti îl ucide pe Abel, întreaga istorie a omenirii este scrisa cu aceste simboluri mânjite de sacrificii si sânge, pentru ca astazi sa vedem si sa traim pe viu conflictele interumane, lipsite de logica si întelepciune, în care societatea este divizata în stapâni, slujitori si robi, iar stapânii devin din ce în ce mai multi si mai lacomi, în detrimentul slujitorilor si al robilor epuizati si lipsiti din ce în ce mai mult de SURSE si RESURSE, de *Pâine si Apa Vie* pentru MAREA BUCURIE CE-NCURÂND ARE SA VIE’…:)
      Fiti binecuvântati, dragi surori si iubiti frati…

      Apreciază

  19. Mihaela, eu stiu ca INCHIZITIA este inventata de catolici dar crestini fierbinti sunt in toate confesiunile, ba chiar si la musulmani exista variante de credita fierbinte si sa nu ne facem ca nu stim, si la evrei….
    Cand este omul credincios are avant! Nu te poti pune cu spiritul asta… mai ales cand are interese financiare !
    Eu ziceam la GENERAL ! Nu imi plac fanaticii si nici cei care se ascund cu alte interese in spatele credintei…

    Apreciază

    1. Te inseli. Cand omul nu e credincios ( in sensul nascut din nou) atunci e fierbinte fanatic, are interese financiare si avant. (ca sa folosesc cuvintele tale)

      p.s si din astia exista din pacate in toate religiile

      Apreciază

    1. Vorbesc de oamenii nascuti din nou, de ucenicii lui Hristos, caci cum ziceam crestin e un termen generic care nu spune absolut nimic.

      Chiar si Satan are credinta, zici deci ca e crestin? 😛 El crede in Dumnezeu mai mult decat cei care-si zic crestini, are chiar certitudinea ca Dumenzeu exista. Caci l-a intalnit.

      Apreciază

    1. cu precizarea ca faptele – asa cum le numeste un om care crede ca e crestin dar de fapt nu e nascut din nou – nu au nicio valoare.

      Faptele care conteaza sunt cele pe care Dumenzeu ti le cere personal. Sunt faptle pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi si nu cele pe care noi le-am pregatit pentru El.
      Daca am primit Duhul Sfant atunci cand am crezut le identificam. Daca nu… ne facem doar iluzii

      „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10)

      Apreciază

    1. Cherie din pacate n-ai cum sa intelegi ce inseamna. Singura modalitatea de intelege este sa experimentezi nasterea din nou in viata ta. Sunt unele lucruri pe care nu le poti imparti cu ceilalti- e ca uleiul din lampa fecioarelor intelepte care nu a putut fi impartit cu celelalte fecioare carora uleiul le lipsea. La un moment dat suntem pe cont propriul.

      Apreciază

      1. Multumesc lui Abel ca mi-a luat apararea… Nu stiu cum a ajuns Mihaela sa ma considere atat de grea de cap sau mai altfel spus redusa mintal incat sa nu pot intelege o explicatie mai complicata cum ar putea fi cele simtite de cei nascuti din nou in confesiunea Mihaelei.
        Ma bucu ca Wikipedia a reusit totusi sa dea o explicatie acestui cuvant pentru oameni simpli ca mine …lA FEL MA BUCUR SI CA IISUS I-A EXPLICAT LUI NICODIM UN ALT REDUS MINTAL asa ca nu ma simt chiar singura in neputinta mea de a intelege marile adevaruri ale religiei…
        Acum… glumesc … dar si daca as vorbi serios… cam tot asta as spune…
        SARBATORI FERICITE !
        ( Imi impodobesc bradul si fac de mancare ca o gospodina ortodoxa simpla si lipsita de religiozitate…. superioara…. )

        Apreciază

      2. Acum ii iau apararea Mihaelei 🙂

        Cred ca a formulat gresit, nu cred ca se gandea ca nu poti intelege, ci ca nu ai trait „nasterea din nou” cf. definitiei crestinilor „evanghelici”… Pentru ca, cf. acestora, daca nu prea esti prietena buna cu Isus, nu ai cum sa fi „nascuta din nou”.

        Sunt curios ce crede despre mine? Am trait-o eu sau nu, dupa parerea si definitia ei?

        Apreciază

      3. Abel, iti apreciez obiectivitatea!

        Daca chiar ma intrebi parerea mea ti-oi spune-o. Spui ca ai experimentat nasterea din nou si din descrierea ta se pare ca asa si este. Dar exista cel putin un element (restul decurg de aici deci sunt fara importanta pentru moment) care nu se incadreaza in „definitie”. Cum ai putut sa intri intr-o secta nascut din nou fiind? Este o inadvertenta pe care nu pot s-o inteleg. Daca te nasti din nou promisiunea este ca vei primi Duhul Sfant care te va invata si ca vei deveni liber. Cum se face ca te-ai plasat sub un alt jug?

        Apreciază

      4. Pai ce, eu la vremea aia credeam ca e o secta? Ia intreaba-l pe behait…

        In al doilea rand, nu scrie ca daca esti „born again”, Duhul Sfant te va feri sa nu cazi in capcana sectelor.

        Si trei, cand am plecat din ea, am plecat liber si nesilit de nimeni (asa cum am si intrat), deci dupa rationamentul tau am fost si sunt nascut din nou. 😀

        Apreciază

      5. 🙂 Abel nu sunt eu o referinta in a indentifica daca cineva e nascut din nou sau nu si totusi (ca un bun român 🙂 ) imi dau cu parerea (despre tot si despre orice 🙂 ) – din punctul meu de vedere uneori e preferabil sa nu fii nascut din nou. De ce? – Evrei 6:4-6

        Dar stiu ca diversitatea umana este peste puterile noastre de intelegere deci in final exista sansa ca toate sa fie altfel decat le-am gandit noi – Dumnezeu transforma blestemele in binecuvantari si lucruri pe care nu ni le-am fi putut imagina pot deveni realitate.

        Apreciază

  20. Mihaela, de unde stii ca Cherie nu poate sa inteleaga sau ca nu ar fi experimentat in viata ei ceva ce tu numesti „nastere din nou”?

    Si da, este important sa stim ce inseamna termenii, sau macar la ce se refera cel ce ii foloseste. In acest sens, exista chiar un articol pe Wikipedia despre „nascut din nou” din care vedem ca fiecare cult sau secta are o intelegere specifica:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Born_again

    Eu cand am vorbit mai sus despre „crestini”, m-am referit cu precadere la cei de tip „evanghelical” (pe romaneste „pocaiti”, gen „popa raspopitul”) pentru ca pe aia ii cunosc cel mai bine, si printre ei am fost si eu. Cei mai multi ipocriti sunt astia care predica „nasterea din nou” (sau daca nu predica, cel putin cred ca o au).

    Ai scris mai sus:

    Un ucenic este un om care s-a nascut din nou pentru ca l-a intalnit pe Isus. Este un om care dintr-o data vede starea in care era inainte si stie ca a fost iertat. Coplesit de aceasta iertare nemeritata incearca sa-si armonizeze viata cu valorile pe care biblia i le cere. Nu e un om perfect, mai face cate-o eroare dar drumul lui merge inainte. E un om care respecta Legea tocmai pentru ca e salvat. Nu o face nici de frica ci efectiv din recunostinta, dragoste, respect fata de cel care l-a salvat. Iar a face ceea ce e corect devine o bucurie nicidecum o constringere (e bucuria ca i-ai facut placere celui care te-a salvat – chiar daca pare cam pretentios ce spun. Nu o faci ca sa primesti ceva, caci deja ai primit totul gratuit ci o faci tocmai pentru ca ai primit totul)

    Eu am fost unul care credea ca l-am intalnit pe Isus (echivalent cu Dumnezeu). L-am crezut si acceptat pe Isus, pentru ca mi-am dat seama ca sunt pacatos si nu exista nici o salvare. Am fost coplesit de „infinita Sa iubire” si de iertarea Lui, cand ma gandeam ce mult m-a iubit si s-a jertfit pentru ca eu sa ma pot infatisa inaintea lui Dumnezeu curat, fara pacat. Desi da, pacatuisesm pana atunci, si de atunci incolo mai faceam greseli, dar exista acum „Sângele” intre mine si Dumnezeu. Si Dumnezeu cand se uita la mine (pacatosul) privea prin acel Sânge al Fiului sau ca printr-un filtru de culoare rosie, si astfel pe mine ma vedea „alb ca zapada” (cine nu se pricepe la fizica, poate experimenta acest lucru, privind printr-o folie rosie la lucruri colorate in aceeasi culoare). Am marturisit si m-am botezat, mai intai la baptisti, apoi la branhamisti, pentru ca acolo am inteles mai multe lucruri, printre altele ca botezul corect e acela „In numele Domnului ISUS”, nu „In Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh”. (Nu va explic diferenta, Behaitul o poate face, daca doreste). Am respectat Legea lui Dumnezeu (nu codul mozaic, ci asa „crestineste”). Am spus si la altii despre Isus, dorind din tot sufletul ca si ei sa aiba parte de mantuire, pace, bucurie si viata vesnica… Si nu, nu am fost niciodata ateu ca apoi sa ajung un credincios. Am fost mai degraba intotdeauna curios si pasionat sa aflu cat mai multe despre „tainele lui Dumnezeu”… 🙂

    Si asa am trait fericit cu Domnul multi ani, pana ce intr-o zi am inteles ca toate aceaste sentimente si trairi ale iertarii si iubirii divine au la baza o premisa falsa. Nu neg acele emotii si trairi, ele erau cat se poate de reale. Dar erau cam DEGEABA… Caci tot scenariul nu era deloc real in sensul de literal, ci in cel mai bun caz real in sens mitologic. Am inteles ca toata aceasta „drama a mantuirii” construita cu atata efort emotional, era doar o idee, un program mental, care in anumite circumstante poate fi benefic, dar in general este malefic. M-am despartit atunci de cel pe care il consideram „Mirele Ceresc” si l-am lasat sa isi vada de treaba Lui, sa ii „salveze” in continuare pe cei care simt in continuare acea nevoie de salvare. Eu unul nu mai pot crede acest scenariu, ca sunt un pacatos nenorocit si ticalos fara salvare care fara de Isus va merge cu siguranta in iad. Nu sunt nici sfant, dar nu am nevoie de cineva care „sa moara pentru pacatele mele”, de cineva care mereu si mereu sa „stearga zapisul” adica sa dea „delete” trecutului meu de care mereu trebuia sa imi amintesc, si de acum inainte la toate prostie pe care le voi comite… Nu asta e ideea, Dumnezeu nu ne-a creat ca sa infundam iadul, si nu ne-a lasat o singura optiune, de a „crede in Isus” pentru a ne putea „sterge toate pacatele” ca sa fim salvati. Asta nu e dumnezeu, asta e procuror DNA care santajeaza si face abuzuri. 😀

    Si uite asa, dupa cum „m-am casatorit” cu Isus (in inchipuirea mea), tot asa am si „divortat” de El si ne-am despartit in mod amiabil. Ramanem prieteni, dar atat… 😀 Asta nu inseamna ca acum eu nu mai respect Legea, si ca sunt faradelege, unul ce nu mai are nici o „frica de Dumnezeu”… Respect Legea pentru ca e buna, nu pentru ca sunt coplesit de emotii auto-induse sau induse de altii… (Emotia 1: FRICA de PEDEAPSA; Emotia 2: EMPATIE la suferintele lui Isus). Imi asum ceea ce cred (sau nu mai cred) si ceea ce fac. Nu imi este frica de pedeapsa, nu cred intr-o „pierzare vesnica”, dar sunt constient ca actiunile mele produc efecte bune sau rele. Si nu ma mai las coplesit de tablourile cu Omul de pe cruce, de coroana Lui de spini, de bataile si batjocurile suferite, de „uriasa povara a TUTUROR pacatelor lumii care au fost puse peste El”. Ei uite, eu vreau sa ii usurez suferinta, pacatele mele nu mai trebuie sa le care in spinare, mi le asum eu! Eu le voi purta si le voi sterge, iar el ma va asista si ajuta. Dar lucrarea o fac eu! Voi deveni pe zi ce trece mai o versiune mai buna a mea insumi. Dumnezeu va privi plin de satisfactie si multumit catre Fiul Sau! 😉

    Aceasta este transformare, zic eu, sa iti asumi faptele si urmarile lor, nu sa „le predai altcuiva”, care sa le care pentru tine, si mereu si mereu sa te spele si sa te curete, ca tu sa te crezi un mare sfant, curat ca lacrima si alb ca zapada, desi calci pe bec la tot pasul. Hai sa fim seriosi… Si atunci sa te mai miri ca de ce sunt atatia ipocriti religiosi?

    Ipocritii sunt toti acei crestini „born again” care raman netransformati, intruncat nu fac nimic decat sa si arunca mizeriile lor sub pres, adica in cârca Mantuitorului, in timp ce privesc de sus la „necredinciosii” cum vor arde ei in iad, caci ca mizerrile lor raman peste ei, intrucat nu au crezut un scenariu identic cu al lor…

    Asta nu inseamna ca cele scrise in Biblie (Vechiul si Noul Testament) sunt doar vorbarie goala ca sa ne aflam in treaba. Am totusi respect fata de aceste invataturi (evreiesti si crestine) dar inteleg aceste lucruri cu totul si cu totul diferit de cum le intelegeam pe cand eram „born again”. De aceea, prefer sa ma declar mai degraba „necrestin” decat sa incerc fac pe „crestini” sa inteleaga esenta lucrurilor sfinte din Biblie.

    Da, deci pot sa caut binele si sa fac ceea ce este corect si fara sa ma declar „nascut din nou” sau „ucenic al lui Isus” sau „pocait” sau „branhamist” sau orice altceva. Eu sunt „pocait” dar in felul meu, pentru ca fac „teshuvah”, adica merg inapoi pe drumul catre Dumnezeu. Am nevoie de ajutorul Lui, nu sunt eu Dumnezeu, dar puterea Lui este in interiorul meu, si Dumnezeu ma ajuta sa o pot manifesta. Aceea este „nasterea mea din nou”, traind o transformare reala, nu o iluzie ca sunt transformat prin „jertfa lui Isus”, fara sa fac nimic…

    Apreciază

    1. Imi pare rau, dragilor, ca maine-poimaine e Craciunul, si dupa cum e datina, nu va pot colinda sau spune lucruri mai dragi si mai frumoase despre dragostea lui Dumnezeu, cel care l-a trimis pe Fiul Sau, si cum s-a nascut Isus intr-o iesle, in grajd, pentru ca in casele oamenilor nu era loc pentru El… Pesemne ca si eu sunt unul din cei „razvratiti” ce l-au dat afara din casa… Dar El e un om intelegator si ma iarta. Si eu la randul meu il iert, de fapt ma iert pe mine, si nu imi fac reprosuri pentru ca mi-am pierdut atata timp cu un program imaginar… Asa a fost voia lui Dumnezeu!

      Daca trebuie sa accept acele „povesti” ca realitate literala, mai bine ma lipsesc. Am facut-o deja. Acele lucruri pentru mine sunt acum o alta realitate, la cu totul alt nivel. Pentru mine „ISUS” nu e un om care acum 2000 ani a venit sa isi dea viata pentru mine, si care va veni in curand sa ma „rapeasca in cer”… „ISUS” inseamna „Yehoshuach” ceea ce inseamna YAH (YEHOVAH) este SALVARE. Si nici acest YAH (YEHOVAH) nu este un zeu tribal asa cum poate fi vazut in Vechiul Testament, care dintr-o data s-a transformat dintr-un mosneag razbunator, gelos si setos de sange, ce ucidea copilasii, intr-un copilas bland cu parul balai care acum ii accepta pe toti pacatosii cu dragoste…

      „ISUS” al meu nu este ala de acum 2000 ani si nici cel ce „va veni curand” ca sa ne salveze de la marele „necaz”… Vezi, cam totul la crestinism este cum sa scapi pe belele… 😀 La pocaiti totul este despre TRECUT si despre VIITOR, mai putin despre transformare ACUM si AICI.
      ISUS inseamna: YEHOVAH ESTE SALVARE. Iar YEHOVAH inseamna EL ESTE PREZENTUL / PREZENTA / EXISTENTA / A FI / SINELE.
      Prin urmare, ceea ce inteleg eu prin „ISUS” este ca „PREZENTA / PREZENTUL / SINELE / EXISTENTA / A FI este SALVARE”

      Si dintr-o data, „Crestinismul” nu mai este o cale speciala, „ingusta”, selectiva si exclusiva, radnuita doar pentru unii mai „speciali”, ci o autostrada larga, buna pentru toata lumea, atot-inclusiva indiferent ca cineva are sau nu „programul” mental al „pocaitilor” sau ca a auzit vreodata „vestea buna despre Isus”… 🙂

      Asa se face ca:

      Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina. De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”. (Matei 4:16-17)

      Si asta se poate produce instantaneu, la pocnitul degetelor chiar, fara sa fie nevoie de sute de mii de misionari si „tele-evanghelisti” pe care Domnul ii aduce cu avioane peronale… 🙂

      Pentru ca Lumina este in toti, ISUS e in toti, PREZENTA e in toti. Trebuie doar sa se „faca click” si sa se aprinda becul… Atunci are loc si transformarea, „nasterea din nou”, cand Omul face ceva pentru cresterea si maturizarea sa, iar Dumnezeu este asistentul lui… Se numeste colaborare… 🙂

      Ai mai spus, Mihaela:

      termenul a crea „bara” e folosit doar atunci cand Dumnezeu creaza ceva din nimic, de fapt nu din nimic ci din El insusi, e folosit intr-un psalm in care David ii cere sa creeze in el o inima noua. Inima noua e de fapt nasterea din nou, Dumnezeu i-a creat (bara) o noua inima fara sa o schimbe sau s-o modeleze pe cea veche.

      BINGO! Pentru ca „BaRA” (Bet-Resh-Alef) in ebraica este scris in ebraica cu EXACT aceleasi litere ca si „Fantana”, „BeER” (Bet-Alef-Resh in alta ordine). In germana, la „a crea” se spune „schöpfen”. Si tot asa se spune la „a scoate (apa)”. Asadar, „BaRA” nu inseamna sa faci ceva, altceva decat exista deja, sau sa remodelezi, ci sa scoti (sa extragi la suprafata) ceva deja existent (in adanc). As vrea sa ramai macar cu aceasta definitie a cuvantului BARA.

      Si atunci, in Geneza 1:27 scrie ca „Va Y’BARA Elohim et Ha’ADAM be’tzelem”, adica „Dumnezeu l-a CREAT pe OM în imaginea Sa”. Pai daca si omul e astfel „CREAT” (BARA), inseamna ca in el exista deci si inima veche si cea noua, si „pacatosul” si „pocaitul”, sau?

      Mi-a spus acum vreo 2-3 ani un intelept, si mi-a fost cam greu sa inteleg atunci, ca noi avem deja toate starile posibile in noi. Ca intr-o trusa cu scule, putem sa scoatem din ea una alta, ce dorim sau avem nevoie… Si acum abia fac legatura cu cuvantul in ebraica: Depinde doar de noi ce vrem sa „BARA”, adica sa scoatm la suprafata. Aceea este ce NOI creem. Putem creea „iadul pe pamant” sau „paradisul” indiferent de situatia exterioara. Spre exemplu: Afara ploua cu galeata si nu am umbrela. Pot sa BARA (EX-TRAG) din inima mea o stare de maxima nemultumire, furie, revolta, sau sa imi CREEZ o stare de suprema fericire si extaz (vezi „Singing in the Rain”…) Cum ar spune si fizicianul cuantic: O infinitate de posibilitati exista in noi la nivelul potential. Depinde de noi, ceea ce dorim sa BARA, sa manifestam.

      In acest sens, va doresc tuturor un Craciun fericit, fiecaruia in felul lui special!
      Abel ben ADAM

      Apreciază

      1. Daca nu te-ar fi intrebat ce intelegi prin „nascut din nou” as fi facut-o eu. Dar nu am vrut sa repet intrebarea, asa ca zis ca sa caut eu insumi ca sa vad ce inteleg crestinii evanghelici prin „born again”…

        https://www.allaboutreligion.org/what-is-a-born-again-christian-faq.htm

        Imediat la inceput scrie ca:
        The term “born again” refers to people who have accepted Jesus as their Savior, or the Messiah
        Cu alte cuvinte, definitia 1 consta in acceptarea unui scenariu (program salvator) dupa cum am scris deja… 🙂

        Mai jos scrie insa si:
        „Being born again is having a change or transformation of the soul and heart by the work of God’s Spirit. „

        Asadar, iata ca si evanghelicii recunosc ca e bine si cu Isus ca salvator, dar mai importanta este totusi si transformarea (ca altfel riscam sa devenim ipocriti…)

        Atunci, intreb eu, reformuland, conform definitiei nr.2:
        Esti tu sigura ca Cherie nu a suferit sau sufera „transformari ale sufletului si ale inimii, prin lucrarea Duhului Sfant”?

        Coform primei definitii, cred ca stiu si eu raspunsul… :
        Dar nu bag mana in foc (si nici nu pun pariu), caci nu o cunosc inca asa bine ca tine… D

        Apreciază

  21. Ce bine va sade împreuna. Sunteti ca doi porumbei inocenti, îndragostiti, ce-mi veneau si stateau în vara pe pervaz gîngurind si giugiulindu-se reciproc. Va admir sincer, dragi copilasi ! 🙂
    Sa aveti un Weekend si sarbatori binecuvântate cu har si pace de sus, (de la Domnul si Mântuitorul lumii întregi, Hristos Isus, Mare Preot, Profet, Împarat al Pacii „Salemului”) pe toate planurile, în toate aspectele, la toate nivelele perceptiilor existentei rational-sentimentale… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  22. Un DAR de craciun, pentru toti copiii lui Dumnezeu, nascuti cu adevarat din EL, deveniti adulti responsabili ! Sa ne reamintim ca si IIsus a cazut sub crucea grea:
    „Caci cel neprihanit de sapte (7) ori cade si se ridica din nou, dar cei rai se prabusesc în nenorocire. -Solomon –

    Sa fiti iubiti si fericiti, dragii mei crestini „pocaiti” ! 🙂

    Apreciază

    1. Nu suntem decat o bucata din lutul pamantului insufletiti de duhul de viata venit de la Dumnezeu ( doar pentru o vreme , caci trebuie , vrand-nevrand , sa ne intoarcem , cu fiecare parte componenta, inapoi de unde am venit ) Vai si amar va fi oricui nu vrea sa recunoasca realitatea incercand s-o inlocuiasca cu o stiinta satanica care duce la nirvana , o stare de amortire in minciuna si in moarte spirituala

      Apreciază

    2. Tu numesti atacul Satanei la creierul uman drept ” atac de iluminare „?. ia sa nu fi scos doctorii cheagul din creier in timp util, ai mai fi avut pentru ce sa impartasesti asemenea tampenie ?

      Apreciază

  23. Nu stiu daca a fost un accident, sau o revelatie, mai cu seama ca eram doar un prunc ce înca facea pipi în pat. În orice caz, moartea fizica am experimentat-o de mai multe ori în aceasta dimensiune, si de fiecare data am fost readus în planul 3D, doar de miracolul constientizarii, subconstientului perceptiei gândirii pragmaticei, greu, sau poate imposibil de exprimat în cuvinte. Trebuie sa experimentezi personal aceste fenomene paranormale, (nebunii) pentru întelegerea logica perceptibila a celor 5 simturil relative, incerte, si înselatoare… Dumnezeu nu este limitat de logica stiintelor exacte, EL Este „dincolo” de limitele gândirii omului muritor. De aceea nu-L putem întelege decât prin Fiul omului, traind asemeni Lui, IUBIND neconditionat, Calea, Adevarul si implicit VIATA, care transcede spre aceasta dimensiune joasa, spre „un cer nou si un pamânt nou”.

    Apreciază

Lasă un comentariu