Lumina ascunsa

Ne-am nascut din nou.  Am parasit sclavia Egiptului si ne indreptam spre Tara Promisa. Drumul e lung si greu. Trece prin nenumarate deserturi – toate parti ale aceluiasi unic desert. Avem inaintea noastra cand un stalp de nor,  cand un stalp de foc. Practic nu suntem singuri niciodata – nici atunci cand ne e bine (ziua) si nici atunci cand ne e rau (noaptea). Daca e noapte, stalpul de nor se transforma intr-un stalp de foc iar atunci cand e necesar stalpul isi schimba pozitia. El poate merge cand inaintea noastra, cand in urma noastra.

„În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie şi stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze.”

E nevoie sa trecem prin desert pentru a ne schimba mentalitatea si a fi transformati. Dar si pentru a invata sa vedem. Desertul nu e doar locul in care fecioarele intelepte isi vor intalni mirele ci si locul in care putem cumpara „doctorie” pentru ochi, ca sa-i ungem si sa putem vedea… stalpul de nor si stalpul de foc… cei doi stalpi, si totusi un singur stalp,  care ne ghideaza in permanenta drumul.

Publicitate

Ce vrem cu adevarat?

E posibil sa nu stim? Sau doar mai comod sa nu vrem sa stim?

Cred ca  fiecare dintre noi stie. Stim ce e bine si stim ce nu e bine. Dar am remarcat cu totii ca a face ce e bine necesita un efort pe cand a face ce nu e bine  reprezinta  parca a doua noastra natura. E in general optiunea care se prezinta prima si care trebuie de cele mai multe ori alungata printr-un efort.

Uneori a face ce e bine inseamna a iesi din ascunzatoarea anonimatului si a atrage spre sine toate privirile (mirate sau  de cele mai multe ori ostile).  Alteori a face ce e bine inseamna asumarea unei responsabilitati (si ce comod e sa nu ai responsabilitati…)

Isus ii intreba mereu pe cei care i-a vindecat ce anume vor sa faca pentru ei. Ca si cum n-ar fi fost evident… Totusi, a fi sanatos vine la pachet cu  responsabilitatea.  Unii vor sa si-o asume in timp ce altii nu vor sa si-o asume si atunci gasesc scuze…  (si vai de cei care nu le inghit 🙂 )

De cele mai multe ori raspunsul la intrebarea „Vrei sa fii sanatos?” se afla in faptele noastre. Nu putem raspunde in mod pozitiv atunci cand felul in care traim demonstreaza contrariul.

 

 

Minciuna deghizată în adevăr

se potriveste teribil cu modul in care cei care au votat pentru familia traditionala sunt perceputi de catre naivii cumsecade (adica cei care se cred toleranti)

de vorbă cu mine însămi

după un studiu de Haim Dynovicz. (îmi pare rău că am rătăcit link-ul spre studiul în original, dar dacă vreti sa ascultati varianta originală, în franceză, (mp3) lăsați-mi un comentariu și v-o trimit prin e-mail)

Cursul începe cu un articol dintr-un ziar. Articolul cu pricina, însoțit de o poză, mare și frumoasă, vorbește despre povestea unei femei, mamă a 9 copii care a trăit până atunci o viață normală și care în sfarșit are curajul de a face ceea ce este necesar pentru a fi fericită. E momentul în care a spus NU trecutului, soțului, religiei și îndoctrinărilor și a ales să fie ea însăși. A ales să se căsătorească cu adevărata ei iubire. O altă femeie, mamă a 3 copii, care ca și ea a trăit o situație similară.

Totul e prezentat într-o manieră care ne face să rămânem fără replică și să fim catalogați ca insensibili și „inamici”…

Vezi articolul original 929 de cuvinte mai mult