Ce vrem cu adevarat?

E posibil sa nu stim? Sau doar mai comod sa nu vrem sa stim?

Cred ca  fiecare dintre noi stie. Stim ce e bine si stim ce nu e bine. Dar am remarcat cu totii ca a face ce e bine necesita un efort pe cand a face ce nu e bine  reprezinta  parca a doua noastra natura. E in general optiunea care se prezinta prima si care trebuie de cele mai multe ori alungata printr-un efort.

Uneori a face ce e bine inseamna a iesi din ascunzatoarea anonimatului si a atrage spre sine toate privirile (mirate sau  de cele mai multe ori ostile).  Alteori a face ce e bine inseamna asumarea unei responsabilitati (si ce comod e sa nu ai responsabilitati…)

Isus ii intreba mereu pe cei care i-a vindecat ce anume vor sa faca pentru ei. Ca si cum n-ar fi fost evident… Totusi, a fi sanatos vine la pachet cu  responsabilitatea.  Unii vor sa si-o asume in timp ce altii nu vor sa si-o asume si atunci gasesc scuze…  (si vai de cei care nu le inghit 🙂 )

De cele mai multe ori raspunsul la intrebarea „Vrei sa fii sanatos?” se afla in faptele noastre. Nu putem raspunde in mod pozitiv atunci cand felul in care traim demonstreaza contrariul.

 

 

Reclame

Minciuna deghizată în adevăr

se potriveste teribil cu modul in care cei care au votat pentru familia traditionala sunt perceputi de catre naivii cumsecade (adica cei care se cred toleranti)

de vorbă cu mine însămi

după un studiu de Haim Dynovicz. (îmi pare rău că am rătăcit link-ul spre studiul în original, dar dacă vreti sa ascultati varianta originală, în franceză, (mp3) lăsați-mi un comentariu și v-o trimit prin e-mail)

Cursul începe cu un articol dintr-un ziar. Articolul cu pricina, însoțit de o poză, mare și frumoasă, vorbește despre povestea unei femei, mamă a 9 copii care a trăit până atunci o viață normală și care în sfarșit are curajul de a face ceea ce este necesar pentru a fi fericită. E momentul în care a spus NU trecutului, soțului, religiei și îndoctrinărilor și a ales să fie ea însăși. A ales să se căsătorească cu adevărata ei iubire. O altă femeie, mamă a 3 copii, care ca și ea a trăit o situație similară.

Totul e prezentat într-o manieră care ne face să rămânem fără replică și să fim catalogați ca insensibili și „inamici”…

Vezi articolul original 929 de cuvinte mai mult

(Un fel de) permacultura

La inceput am facut rasadurile

Am sapat 3 gropi de aproximativ 1,20/1,20m si adanci de aproximativ 50 cm.

Le-am umplut cu lemne care au depasit nivelul solului.

Am adaugat pamant. O parte s-a „strecurat” printre lemne dar in final au ramas cam 20 cm de pamant situat deasupra lemnelor.

Ar fi trebuit sa adaug ace de pin sau frunze uscate cam 30 de cm dar cum nu am avut atatea am adaugat cate am avut. Intre timp am adaugat si iarba pe care am tuns-o din restul gradinii. (pentru ca nu am avut aceasta „acoperire” vegetala am fost nevoita sa ud din cand in cand rosiile. Cum a fost pe perioada lunga in care nu a plouat, pamantul devenise „refractar” la apa cu care incercam sa-l ud. Pur si simplu se scurgea pe langa si nu intra in pamant. Ca sa contracarez acest lucru, am ingropat la radacina fiecarei rosii vasul de argila in care am facut rasadurile si astfel apa ramanea in acel ghiveci pana cand pamantul reusea sa o absoarba)

Rezultatul:

Greseli pe care le-am facut:

  • am incercat sa leg rosiile de un suport. Au crescut mai inalte decat suportul care mai mult le-a incurcat decat ajutat. Anul viitor le voi lasa sa creasca in libertate 🙂
  • la inceput am rupt frunzulitele care cresteau alaturi de tulpina principala. A trebuit sa fac asta zilnic – le rupeam dar a doua zi erau la loc si mai viguroase 🙂 In final am abandonat sa ma lupt cu natura 🙂  Natura a castigat. Anul viitor o sa ma ating de rosii doar cand le voi culege 🙂

 

Sursa de inspiratie  –  Philip Forer din care citez: „Saracia (alimentara)  nu ar trebui sa existe. Pentru a trai in saracie trebuie sa depunem mai mult efort decat pentru a trai in abundenta”

 

Sa-i dam celuilalt ocazia sa fie generos

regret = cand celalalt greseste fata de tine si ii pare rau. Ii pare rau ca a gresit dar are gata pregatita o pleiada de circumstante atenuante, care aproape te fac sa crezi ca greseala n-a fost chiar greseala… Iar daca persisti spunand ca a fost o gresela o sa pari lipsit de sentimente, de intelegere, de toleranta…. Daca accepti explicatiile atunci o sa fii doar confuz si o sa-ti pierzi reperele.

pocainta = cand celalalt greseste fata de tine si ii pare rau. Isi cere scuze si nu mai adauga nimic. Daca esti de buna credinta vei intelege si singur circumstantele atenuante si vei avea ocazia sa fii generos iertandu-l.

explicandu-i lui Dumnezeu circumstantele noastre atenuante ar putea fi ca si cum i-am cere sa nu fie generos.

 

 

Săraci cu duhul?

În Gradina Eden răul (sarpele) era exterior. Simplu de identificat.
După Gradina Eden, răul a devenit interior, camuflat de straturi straturi de rationamente (inteligente) si a devenit din ce in ce mai greu de identificat.

Viața a devenit mai complicată si oamenii au pierdut contactul cu interioritatea lor. Au inlocuit vocea constiinței cu vocea celor care dețin autoritatea. (atunci cand esti sărac si furi o pâine stii că ai furat. Atunci cand esti „autoritate”, sau  in consens cu autoritatea, iti creezei legi, sau beneficiezi de legile deja create, si ai obtinut dreptul de a fura. Si o faci cu constiinta impacata. Aproape ca ajungi sa crezi ca n-ai furat. Crezi ca ti se cuvine pentru ca esti mai destept decat ceilalti. Furtul tau e legal si protejat de legile in vigoare. Cu cat furtul profitul tau e mai mare cu atat esti mai eficient, mai competititv si mai elogiat.

Pierzi ani pretiosi din viata cu studii si extra-studii care te invata cum sa furi legal. Studiezi ani in sir ipocrizia cum functioneaza sistemul bancar si cum sa faci ca sa obtii profituri cu cat mai multe zerouri. Inveti sa manipulezi management sau jurnalistica, inveti cum sa minti marketing…  o gramada de inutilitati care iti voaleaza interioritatea.

In final ajungi la batranete si ti se face o frica nebuna de interioritatea ta. Eviti orice forma de introspectie pentru ca nu vrei sa stii ca ai trait degeaba si ca toata viata ta a fost cladita pe o minciuna. Crezi ca e prea tarziu pentru o schimbare si nu-ti dai seama ca de fapt tu ai fost cel manipulat o viata intreaga. Cel sarac cu duhul, cel care nu si-a „prins” sufletul in capcanele subtile ale inteligentei si care a urmat calea cea dreapta simpla si fara artificii, e cel care si-a salvat sufletul.